20 de zile pana la moarte ~poate nu!?

Day 1

Mama: -Lara! Lara! Este foarte tarziu, intarzi la liceu!
Da... o dimineata normala din viata mea cam asa incepe, mai exact asa: mama striga la mine cat sa auda toata California sa ma trezesc ca este tarziu, iar tata trece pe langa de parca nu ar auzi nimic, destul de trist sa fi ignorata. Aseara am stat pana tarziu sa imi scriu in telefon un plan, am scris cum se vor petrece ultimele 20 de zile din viata, nu regret nimic.... Viata asta e oribila, fara rost, plina de cearta, scandal, suferinta... prea multa durere, ce rost mai are sa traiesti cand mereucesti certat, tot ce faci e gresit, provoci durere si suferinta persoanei care nu vrei nici macar sa ii rupi un fir de par.

Luni, ziua 1.
Ma trezesc, fug repede sa imi fac ghiozdanul, ma spal pe dinti, imbrac primele haine care le gasesc, ma duc sa ma aranjez putin si imi iau ghiozdanul si cand sa cobor scarile imi iese mama in cale.
Mama: -Deja ai intarziat la prima ora!
Eu: -Da.. Stiu, dar ma grabesc acum sa plec.
Mama: Ce faci toata seara? Stai si te uiti la telefonul ala, la ce te-oi uita nu stiu!
Eu: La nimic... si ies repede din casa.
In general m-as fi uitat seara la un serial inainte sa ma culc dar seara trecuta a trebuit sa fac planul, nu este asa usor sa o mint pe mama dar incepe sa imi placa, parca ar fi ceva ce fac zilnic, daca stau mai bine sa ma gandesc chiar fac asta zilnic.
Decat sa aud o morala plictisitoare dar diferita si sa fiu certata iar si iar mai bine mint ori tac si tin in mine, ce rost are sa zic ce fac, orice as zice ma cearta si daca tac ma certa dar mai putin.
Ajung la liceu cum intru in curte vad cativa colegi din clasa care vin sa ma salute, vazandu-ma cu o fata trista si speriata, Taylor ma imbratiseaza si incerca sa imi puna o intrebare dar nu prea sunt atenta.
Taylor: -Heii... Lara, esti bine? Ai patit ceva? Pari distrasa.
Eu: -Nimic, totul este bine. Spun asta fortandu-ma sa zambesc cat mai credibil.
Ma duc in clasa imi arunc chiozdanul pe banca si imi scot castile si imi dau drumul la muzica la maxim si dabea acum incep sa imi scot cartile. Perielenele mele ma vad cam distanta si furioasa asa ca nu imi zic nimic si ma lasa sa ma linistesc singura. Dar cum sa ma linistesc cand fostul meu iubit nu a ras azi deloc pe seama mea.
Jackson: -Ce urata esti cand esti trista? Cine ti-a pierit zambetul?
Imi scap de sub control si ma enervez la maxim.
Eu: -Ma-ta! Nu mi-a facut dimineata asa frumoasa cum ma asteptam!
Jackson: -Nu ti-a facut nimic mama, eram acolo.
Tac si il las in seen in timp ce plec pe hol unde pot asculta muzica in liniste fara ca cineva sa ma intrerupa, ma uit pe geam. Dupa 10 minute ma intorc sa intru in clasa si dau peste profesoara de geografie cu care aveam ora chiar acum si avea o ceasca de ceai fierbinte care am varsat-o din greseala pe ea. Aceasta fara cuvinte imi da catalogul in mana si ceasca si fuge spre baie, intru in clasa, liniste totala.
Eu: -Stati calmi sunt doar eu, sunt sanse sa nu facem ora.
Andra: -Dar ce faci cu catalogul si cu ceasca in mana.
Dupa ce le-am povestit colegilor ce s-a intamplat ajunge si profesoara la sfarsitul orei destul de calma, ma duc la ea cerandu-mi scuze si rugandu-ma sa nu imi scada nota la purtare.
Profa: Domnisoara Weber stai calma, toti gresim doar ca data viitoare sa nu se mai repete.

Cu bune cu rele am terminat liceu. O sun pe mama daca ma pot duce pana la bunica, problema e ca sta in partea cealalta a orasului si este o zona cam ciudatica.
Mama: -Nu ai ce sa cauti acolo singura! Este mult prea departe! Iar acele zone pline cu tot felul de lume, nici sa nu te gandesti!
Eu: -Bine, pa.
Ma duc acasa cu lacrimi in ochii si primesc un mesaj de la un fost coleg din generala.
**conversatie pe WhatsApp**
Nistor: -Buna! Esti bine? Am auzit ca s-a luat iar de tine Taylor.
Eu: -Nu as avea de ce sa nu fiu bine... Incep sa ma obisnuiesc cu asta, se intampla zilnci!
Nistor: -Lara.. nu te supara, bine? Stii, eu sunt aici cu tine, imi poti spune orice.
Eu: -Nu chiar orice.. Adica as vrea sa vorbesc cu tine. Ce parere ai despre persoanele care se sinucid? Ai vrut vreodata asta? Ai incercat asa ceva?
Nistor: Lara, inainte sa raspund sa nu te gandesti sa faci ceva!
Eu: -Nu fac nimic, doar raspunde-mi.
Nistor: Daca nu mai pot suporta tot ce se intampla se ajunge si la asta si nu ai ce face. Da si da, am incercat dar m-am oprit.
Eu: -Cum te-ai oprit?
Nistor: -Tu ai facut asta, tu mai ajutat cu asta, ai fost langa mine si ai vrut sa sa ma ajuti, era tarziu dar ai stat cu mine si asta m-a determinat din a ma arunca de la etaj.
Eu: -Asta este singurul lucru care l-am facut bun in viata asta. Multumesc mult Nistor! Mai vorbim, paa!!
Nistor: Pa, Lara..
Dupa o conversatie care mi-a adus un zambet real pe buze ma pot dulce sa ma culc si sa vad ce mai urmeaza ziua urmatoare.

Sper sa va placa inceputul si "prima zi" din plan!! >.<