VIATA SE SCHIMBA RADICAL

CAPITOLUL 10

Nu stiu unde m-as putea duce. Oricum...acolo nu ma mai intorc. Il sun pe Harry ca sa ne intalnim si sa vorbim.El accepta si imi spune ca ne intalnim in parcul din apropiere. Ajung acolo si il vad langa o banca. Nu mai astept nimic si ii sar in brate de fericire.

Harry: Ma bucur ca esti bine. De ce m-ai sunat asa in graba?
Eu: Nu mai suport. Sa stau in casa aia. Nimeni nu ma intelege.
Harry: Hei...nu te intrista. Eu te inteleg. Si stiu cum e. Si eu am fost dat la o parte de multi. Haide la mine acasa. Nimeni nu cred ca o sa se gandeasca la locul acesta sa te caute.
Eu: Asa e...dar nu deranjez?
Harry: Tocmai tu? Serios?
Eu: Ok. Haide sa mergem.

Mergem ce mergem si ajungem in fata casei lui Harry. Intram si se pare ca nu e nimeni. Harry gaseste un biletel de la mama lui pe frigider spunandu-i ca ea este plecata la bunica lui pentru ca are niste probleme. Sper sa se faca bine. Din cate mi-a povestit, tatal lui este plecat in Spania cu munca si nu l-a mai vazut de 9 ani.

Harry: Am vorbit cu mama si e de acord sa stai aici. 
Eu: Harry...nu trebuia. Multumesc mult!!!
Harry: Nu ai pentru ce.... te las sa te obisnuiesti cu camera si dupa vom merge acasa la tine sa iti iei niste haine.
Eu: Acasa? Unde sunt toti? Unde sunt ei???
Harry: Exact acolo.
Eu: Harry...dar nu pot.
Harry: Ba da....pentru ca eu am un as in maneca.
Eu: Ok...

Il ascult pe Harry desi presimt ca nu va fi bine apoi mergem spre casa mea. Ajungem intr-un final acolo.
Harry: Nu as prefera sa intri pe usa.
Eu: Da...nici eu. Ma duc la fereastra din bucatarie.

Intru in casa si observ ca e cam liniste. Asa ca ma duc tip-til pana in dormitorul meu pentru a-mi lua cateva haine. Dupa ce imi impachetez hainele si le pun intr-un ghiozdan impreuna cu cartile de scoala, ies pe usa. Cobor jos si ma asigur ca nu e nimeni. Pun mana pe clanta si atunci apare Marcus.

Marcus: Hey! Te-ai intors!!!
Eu: Nu te obisnui. Voi pleca.
Marcus: Unde? Cu cine? Cat stai acolo? De ce?
Eu: Marcus....simt ca voi nu ma vreti langa voi. Acum scz...voi pleca.
Marcus: Nu te voi lasa sa pleci...din nou... *spune si ma prinde de incheietura mainii*
Eu: Frate...te rog. Lasa-ma!
Marcus: Nu surioara. Nu te voi lasa sa pleci. Nu vreau sa patesti ceva.
Eu: Nu voi pati nimic....voi fi bine...atata timp cat stau cu el.
Marcus: Care el?
Harry: Eu. Ce mai faci Marcus?*spune Harry intrand in casa de parca e a lui*
Marcus: Dintre toti fix cu el te duci?
Eu: Da. Pentru ca il iubesc!
Marcus: Nu pot sa cred tocmai ce ai zis....Cum sa il iubesti pe nemernicul asta?
Harry: Hey...ai grija cum vorbesti.
Marcus: Sau ce???
Harry: Sau te impusc! *spune amenintand-ul pe Marcus cu pistolul*
Eu: Asta e asul tau din maneca??? Nu te las sa il impusti. Totusi e fratele meu.
Harry: Atunci nu te deranjeaza daca o fac si pe tine?
Eu: Poftim? Harry? De ce te comporti asa? Am crezut ca esti de incredere si ca ma iubesti.
Harry: Pai ai gresit bby!
Marcus: Nu ii spune asa!

In living apar si Katy cu mama din cauza galagiei provocate. Stau mai bine si analizeaza totul apoi raman mute.
As fi vrut sa mai spun ceva, dar aud un POC si totul se face negru.