PROLOG

206 10 4
                                    

Acum 13 ani.
-Mami... mami.....unde esti? Imi este flica! Mami...te log iesi afala...haide sa ne jucam...mami.....
-Mama ta nu mai este....acum pleaca pana nu te fac sa dispari. *spune o voce din indepartare*.
-mami....te log...vino inapoi...*spun fugind din acel garaj cu ursuletul meu de plus*

In prezent.
Stau si citesc o carte pe banca orfelinatului. Tot ce imi amintesc este ca mama a fost ucisa de un criminal....as vrea sa o razbun...dar as vrea sa ies si de aici. Eram asa de micuta cand s-a intamplat asta...acum am varsta de 16 ani. Abia astept sa implinesc 18 ani si sa ies din iadul acesta. Aici nu sunt confitii bune....mai ales ca servitoarele din acest orfelinat...ne bat daca nu facem ceea ce trebuie si ce vor ele. Directoarea este tot asa o scorpie....nimeni nu m-a inteles si pe mine decat.....Teddy...

Ahh...am uitat sa ma prezint. Eu sunt Elizabeth Hyllton...dar multi imi spun Ely. Am 16 ani...iar la varsta de 3 ani mama a fost ucisa. Tatal meu s-a imbolnavit cand aveam doar 5 ani....si acum stau in acest orfelinat...si astelt ziua sa plec de aici. Prietenul meu cel mai bun este Teddy...ursuletul meu de plus. Mereu a fost alaturi de mine. Mereu a fost langa mine si m-a inteles asa cum a trebuit.

In difuzoarele orfelinatului se aude vocea directoarei.
- Elizabeth Hyllton sa fie prezenta in biroul meu. ACUM!!!!*ultimul cuvant mai mult il tipa*.

Merg in biroul directoarei si bat la usa.
Dire: Intra!!!
Eu: Ati vrut sa ma vedeti?
Dire: Da. As vrea sa te pregatesti. O familie ar vrea sa te vada si daca vei avea noroc sa te ia la ei acasa. Asa poate scapam de tine mai repede.
Eu: Si eu as vrea sa scap de dv. *spun asta soptind, dar tot ma aude*.
Dire: Aha...asa faci. Stai sa iti dau un cadou de ramas bun!

In acel moment se napusteste asupra mea ma ia de par, ma tranteste pe podea si incepe sa dea cu tocul pantofului in zona abdomenului.
Dupa 2 minute de lovit incontinu se opreste si imi spune.
Dire: Du-te si pregateste-te. Trebuie sa soseasca din clipa in clipa.

Eu ma adun de pe podea si merg in camera mea cu dureri ingrozitoare. Ajung in camera si imi ridic tricoul. Ma uit in oglinda sparta si observ ca am o vanataie maricica pe abdomen. Ma imbrac cu un tricou mai lung si o pereche de pantaloni trei-sferuri si cu un hanorac peste tricou. Iar in picioare niste adidasi.
Dupa ce ma incalt si ma aranjez putin la par aud cum in difuzoare ma cheama directoarea la ea in birou. Ajung acolo si vad o familie cu 2 copii. Stau si ii inspectez.
Femeia avea parul negru si prins intr-un coc la spate. Era imbracata intr-o rochie rosie. Sincer ii dadeam nu mai mult de 30 de ani. Barbatul era mai inalt ca femeia. Avea barba si mustata si cred ca era de aceeasi varsta ca si femeia. Fata era cam de aceeasi varsta cu mine. Era imbracata intr-o rochita alba si un tricou negru. In picioare avea niste adidasi negru cu alb. Iar baiatul era inalt cu ochii verzi spre albastru cu parul blond si imbracat in niste blugi albastri taiati in genunchi cu un tricou alb si niste adidasi negri.

Dire: Buna ziua! Eu sunt directoarea acestui orfelunat, iar ea este fata pe care o voiati sa o vedeti.
Femeia: Buna Elizabeth! Ma numesc Olivia, el este sotul meu Jonathan, iar ei sunt fratii tai Katy si Marcus.
Katy: Buna Elizabeth.
Eu: Imi puteti spune Ely.
Katy: Sunt sigura ca vom fi cele mai bune prietene.
Eu: Si eu....abia astept.
Olivia: Ma bucur ca deja va intelegeti.
Dire: In cazul acesta Ely te poti duce in camera ta si sa iti faci bagajele ca sa poti pleca cu familia Peterson.





VIATA SE SCHIMBA RADICALUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum