VIATA SE SCHIMBA RADICAL

CAPITOLUL 29

Intr-un final ajungem la nunta. Suntem intampinati de mama si Marian.
Mama: Buna dragilor!
Eu: Casa de piatra!
Marian:Multumim!

Dupa ce am mai stat putin pe afara de vorba cu miri ne-am asezat la masa. Ne-au adus bauturile si pe rand, mancarea. Am dansat, am baut, ne-am distrat... sincer eram chiar foarte bucuroasa.

Am iesit afara. Ma uitam la cer. La stele...luna...
Eu: Mama, tata...stiu ca poate ma vedeti.. si ma auziti. Vreau sa va spun ca acum...sunt foarte fericita. Am o familie ce ma iubeste. Dar niciodata nu va intrece iubirea data de voi. Cateodata sunt trista...pentru ca nu sunteti aici cu mine...si nu putem vorbi...as vrea sa mai simt imbratisarea de mama, sfaturile unui tata... cearta ca am facut ceva nedrept... apoi mangaierea...imi este dor de chestiile astea... dar stiu ca sunteti cu mine peste tot...va iubesc din suflet! Aveti grija de voi! *spun si ma pregatesc sa plec dar sunt intampinata de Marcus*

Eu: De cat timp stai acolo? *spun stergandu-mi lacrimile stangaci*
Marcus: Stiu ca e un pas greu Ely.
Eu: Ce vrei sa spui? *spun si vine spre mine*
Marcus: Vreau sa spun ca indiferent de ce faci sau cu cine esti...ei vor fi tot timpul aici! Dar si noi...*spune aratand spre mama, Marian, Katy, chiar si Edy.
Eu: Stiu Marcus, stiu...*spun si il imbratisez*

Mai stam ceva timp afara si intram inapoi in restaurant.
Ma asez la masa si vad ca Edy si cu Katy danseaza...un vals..sunt atat de draguti... se potrivesc perfect!
Imi scot telefonul din gentuta mea si navighez pe insta. Langa mine apare Marcus. Sta putin si trag cu ochiul spre el. Cred ca m-a vazut si imi ia telefonul din mana.

Eu: Da-mi-l inapoi!
Marcus: Mai bine te-ai distra si tu putin...
Eu: Dar eu ma distrez... chiar foarte bine...
Marcus: Nu prea se vede. *spune si ma ia de mana*
Eu: Ce vrei sa faci?
Marcus: Haide Ely! Doar un dans.

Nu puteam spune nu...dar nici da...m-a luat de mana direct pe ringul de dans...nici macar nu am raspuns... am dansat ce am dansat....toata noaptea m-am distrat...

DUPA PETRECERE/NUNTA.
Imi deschid ochii. Se pare ca ma aflu in camera mea. Nu stiu cum dar sunt aici. Ma uit la ceas este 13:26. Wow...am dormit ceva. Ma ridic in sezut. Ma doare rau capul...cred ca de la bautura...imi frec putin ochii si ma duc la baie. Imi fac rutina si ma imbrac:

Imi aranjez putin parul si ma indrept spre bucatarie. Se pare ca toti sunt acolo...mai putin Katy.
Mama: Buna scumpo!
Marian: Hey! Ely!
Marcus: Salut! *spune si se uita in continuare in telefon*
Mama: Sti cumva ce se intampla cu Katy?
Eu: Ce vrei sa spui? *spun putin ingrijorata luand o gura din cafea*
Marcus: Ieri dupa ce am plecat s-a dus direct in camera ei. M-am dus dupa ea dar mi-a inchis usa si a spus sa o las in pace.
Mama: Apoi am mers eu la ea dupa ce mi-a povestit totul Marcus si mi-a spus ca isi uraste viata...
Marian: Sti cum sunt fetele la adolescenta...
Eu: Ce vrei sa spui cu asta? *spun inecandu-ma in cafea*

Acesta nu spune nimic si isi continua cititul.
Eu: Nu stiu nimic...voi vorbi cu ea...
Marcus: Sa speram ca te va si asculta...
Eu: E cea mai buna prietena a mea, e sora mea. Nu o las in starea asta...

In bucatarie apare Katy. Isi ia un mar si se duce inapoi in camera ei. Nu astept foarte mult si iau cana ei de cafea. Urc usor scarile incat sa nu alunec si ajung in fata camerei ei. Bat la usa si....

Katy:Oricine ai fi... pleaca!
Eu: Sunt eu...Ely... ti-am adus cafeaua.
Katy: Nu vreau nimic...
Eu: Ce ai patit?
Katy: Nimic! PLEACA!
Eu: Sti? Esti singura mea prietena si sora...si nu vreau sa ti se intample ceva rau... *spun asezandu-ma jos, rezemandu-ma de usa camerei ei*
Katy: Ely...eu...sunt doar dezamagita...ca am crezut in el...