VIATA SE SCHIMBA RADICAL

CAPITOLUL 18

Ajungem intr-un final la spital, i-am spus mamei sa stea cu Bady, ca ne descurcam...si daca e ceva sa o sunam.
Intram in spital si il vedem pe Edy cum sta cu capul in palme si plange.
Marcus: Frate, ce s-a intamplat?
Eu: Katy e bine?
Edy: ....
Marcus: Sora mea mai este in viata?*spune pe un ton raspicat spre Edy*
Eu: Va rog calmati-va....Daca va comportati asa nu vom afla ce e cu Katy. Edy...te rog...explica-ne...ce s-a intamplat. Fii puternic...macar pentru Katy.

Edy: Un dobitoc a intrat in noi...Katy e in stare grava...eu am scapat cu cateva zgarieturi si mana rupta, dupa cum vezi... dar ea s-a lovit rau la cap.. si sper sa se trezeasca ca nu stiu ce se poate intampla cu mine fara ea...
Eu: Hey...calmeaza-te. Sunt sigura ca se va trezi... e puternica. O va face...

Dupa auzul acestor vorbe nu stiam ce sa fac. L-am intrebat pe doctor daca pot intra in salonul ei. Da afirmativ din cap si pleaca. Intru in salon si o vad bandajata la cap. Avea sange pe toata fata. M-am asezat pe un scaun langa ea.

Eu: Katy...stiu ca poate ma auzi sau nu. As vrea doar sa iti spun ca nu vreau sa te pierd. Nicio alta fata nu te poate depasi. Nicio alta fata nu va fi ca tine. Tu esti unica...esti sora mea. Nu ma lasa singura...cui ii mai spun secretele mele? Cine ma va bate pe umar ca apoi sa ma ridice cand sunt distrusa? Katy...am nevoie de tine. Te rog...revino la normal. Te iubesc din tot sufletul surioara....*spun si incep sa plang rezemandu-mi capul pe patul unde era.

Doctorulvine in salon si imi spune:
Doc: Imi pare rau...dar daca nu se va trezi in maxim o luna sau doua o vom deconecta de la aparate.
Eu: Sunt sigura ca se va trezi. Va fi bine.

Am sunat-o pe mama si i-am spus ca nu este foarte bine, s-a lovit rau la cap si daca nu se trezeste in 2 luni o vor deconecta de la aparate. Am auzit-o prin telefon cum a inceput sa planga. A fost mai bine ca nu a venit. Cred ca se autodistrugea sau lesina daca o vedea in ce stadiu e.

Eu: Marcus eu voi sta aici peste noapte.
Marcus: Nicigand!!! Trebuie sa te odihnesti.
Eu: Marcus...tu nu intelegi. Nu o pot lasa singura...
Marcus: Eu nu te pot lasa singura.
Eu: Voi fi cu Katy.
Marcus: E inconstienta. Te rog...vino. Nu te las aici...nu vreau sa pateasca ceva si cealalta sora a mea. In plus Edy va fi aici si o sa aibe grija de ea.
Eu: Ok...

Ii spunem pa lui Edy si iesim din spital. In masina Marcus ma ia la intrebari.
Marcus: Crezi ca Edy a facut-o intentionat?
Eu: Esti nebun daca crezi asta.
Marcus: Da...nebun dupa tine. *ultimele 2 cuvinte le spune atat de incet, dar tot il aud*
Eu: Nu pot sa cred ca spui asta tocmai acum... in momentul acesta. Oricum suntem frati...nu putem fi impreuna.
Marcus: Da...dar nu si frati de sange...nici macar numele nu il ai la fel... deci...
Eu: Decii....du-ma acasa...sau vrei sa raman aici?

Dupa asta nu mai zice nimic. Se asaza la volan si incepe sa conduca pana acasa. Nu cred ca a spus asa ceva... nu avem cum sa fim un cuplu.
SUNTEM DOAR FRATI! NIMIC ALTCEVA!!!!