CAPITOLUL 20

67 6 0
                                    

Era doar Katy. Venise sa ma intrebe daca poate lua o haina de la mine. Avem aceleasi marimi.

Katy: Buna Ely. Scz ca te deranjez.
Eu: Nu e nimic. Spune.
Katy: Pot imprumuta bluza aia fara spate si legata in fata?
Eu: Doar daca pot imprumuta bluza/rochita cu model de zig zag.
Katy: Ok.

Se duce in camera ei si mi-o da. La fel fac si eu. Inainte sa plece ii spun.
Eu: Il poti chema pe Marcus sa imi dea valiza...nu ajung absolut deloc la ea *spun aratandu-i valiza de pe dulap*
Katy: Sigur! *spune si se indreapta catre camera lui Marcus*

Dupa cateva minute vine si Marcus in camera mea si spune:
Marcus: Ce face pitica mea?
Eu: Nu sunt pitica nimanui...
Marcus: Vrei sa iti dau valiza?
Eu: Da...te rog.
Marcus: Dar vreau ceva in schimb.
Eu: Vrei si tu o haina ca si Katy? *spun si dupa chicotesc*
Marcus: Nu...vreau ceva mai mult.
Eu: Pai imi pare rau dar nu iti dau nimic. De cand ai inceput sa imi faci avansuri, esti altfel. Il vreau pe vechiul Marcus inapoi...
Marcus: Mda...vechiul Marcus nu mai exista... a facut o mare greseala fata de o persoana si nu vrea sa se intample asta din nou...
Eu: Marcus...ce a fost a fost...lucrurile din trecut raman in trecut... deasta se numeste trecut...sa lasi in spate toate lucrurile facute...fie bune sau rele...acum esti in prezent trebuie sa te bucuri de el...si gandindu-te sa nu faci o prostie...pe care sa o regreti... acum imi poti da valiza?
Marcus: Da...scz Ely... dar simt ceva pentru tine...ceva mai mult...nu te vad ca pe o sora..cred ca ma intelegi. * spune dandu-mi valiza si plecand din camera mea*

Dupa cele auzite ma uit spre Bady. Acesta nu avea nici o treaba. Dormea...bine de el... ma gandeam ce puteam sa fac...dar singurul lucru era doar sa il privesc pe Marcus doar ca pe un frate mai mare...

Incep sa imi asez hainele in valiza si sa imi iau si celelalte chestii cum ar fi sampoanele, trusa de desen, pentru ca iubesc sa desenez... cateva carti de citit...stiti voi...chesti dastea...

Ma mai uit putin pe telefon si vad ca pe usa isi face aparitia mama.
Eu: Buna! Vrei sa te ajut cu ceva?
Mama: Nu draga, stai linistita. Voiam doar sa iti spun sa ai grija pe acolo.
Eu: Voi avea...mai ales ca sunt cu ei...
Mama: Noi nu am avut discutii mama-fica nu e asa?
Eu: Nu cred...nu stiu ce sunt astea...presupun ca o mama si o fica vorbesc nu?
Mama: Da..si sti despre ce vorbesc?
Eu: Nu...dar as vrea sa stiu.
Mama: Despre orice... sa nu ai secrete fata de mine... nu ai de ce, draga. Eu am trecut prin viata si stiu cum este, asa ca pot sa iti dau sfaturi...*spune iar apoi o imbratisez*

Pe usa vad ca intra un om avea masca pe fata si un pistol. Nu a zis nimic, doar a indreptat pistolul spre mama si a impuscat-o. Glontul trecand si prin mine.

Atunci m-am trezit..uff..a fost doar un cosmar...
Eu: Doamne...ce m-am speriat...*spun ridicandu-ma in fund si punandu-mi mana in locul unde omul ma impuscase in vis*

Decid sa cobor la bucatarie si sa imi iau un pahar de apa pentru a ma linisti. Ajung in bucatarie si dau de Marcus.
Eu: Marcus...mai speriat!
Marcus: Asa urat sunt? *spune zambind*
Eu: Nu...
Marcus: ce faci la ora asta aici?
Eu: Am visat ceva urat si am venit aici ca sa imi iau un pahar de apa. *spun indreptandu-ma spre frigider, luand o sticla de apa si punandu-mi putin intr-un pahar*

Eu: Dar tu ce cauti aici?
Marcus: Ma gandeam la ceva...
Eu: Hmm...la ce?
Marcus: La convorbirea noastra... Ely...stiu ca tu ma vezi ca pe un frate si stiu ca nu pot schimba asta...
Eu: Marcus...1 la mana suntem frati...si nu putem fi impreuna. 2 la mana imi este frica sa ma indragostesc... imi este frica ca acel baiat ma va lasa doar pentru ca nu reusesc sa ii dau ceea ce vrea...Uite...Jason...a plecat si m-a lasat. Putea sa le spuna parintilor lui ca nu va renunta la mine pentru nimic...dar ce sa vezi? Ma aruncat ca pe o carpa... si acum este cu o fufa... m-a lasat...m-a abandonat ca pe un caine... de ce? Ca sa ma vada in ce hal sunt...
Marcus: De unde sti asta?
Eu: De la Edy...Edy mi-a povestit totul...
Marcus: Trebuie sa te odihnesti...si sa nu te mai gandesti in trecut...asta mi-a spus-o cineva...cineva de mare incredere....*spune ducandu-ma in camera si invelindu-ma parinteste*.
Marcus: Noapte buna surioara!
Eu: Noapte buna fratioare!

VIATA SE SCHIMBA RADICALUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum