Cea mai puternică vrăjitoare din greșală

Ora de lucru manual

   După ce mă schimb de haimele ude leoarcă mă bag în pat și mă culc
   Dimineața,razele soarelui mă mângâie pe chip.Mă scol.Era ora 12!Aveam lucru manual!Keity nici nu se obosise să mă scoale.Nici Molly sau Emma. Iau repede pe mine niște haine găsite la întămplare și plec. Ora de lucru manual se ținea în cantină. Întru și văd că încă nu începuseră. Keity îmi păstrase un loc. Mă așez și o întreb:
    -De ce nu mai trezit?!
    -După ce s-a întâmplat mă gândeam că vrei să dormi. Nu mureai dacă pierdeai ora asta. Facem căsuțe pentru păsări.
    Începe ora. Profesor era un domn cam scund și burtos cu o mustăcioară care cerea neapărat o pieptănare.mai întâi ne prezentă subiectul apoi ne făcuse o căsuță care servea derept model. Era mică,simplă. Dacă voiam,puteam să o pictăm pe anoastră. Împărțise la fiecare plăcile de lemn și ne arătă o cutie din care puteam lua altele în caz că ne ieșea și mai voiam să facem una sau nu ne ieșea din prima.
    Încep eu să asamblez piesele. Toate bune și frumoase până când încep să bat cuiele. Unu-ui străm pe celălalt prea pe lângă. Nu ieșea nimic. Deja începea săa calce pe nervi căsuța asta. Tot bătând cuie îmi dau din greșală în deget. Asta chiar pusese capac. Eram un pachet de nervi. Dintr-o dată văd că încep ușor să se ridice de pe masă câtevă cuie și ciocănele. Asta îmi lipsea! Văd că Deniell se apropie de mine.
   Încerc să mă calmez,iar obiectele se lăsară pe masă.
   -Ai nevoie de ajutor?
   -Da!
   Îmi observă degetul și se duce la el la masă și ia ceva. Se întoarce și îmi ia mana lovită pe a lui.
    -Mie mi se întâmplă mereu să mă lovesc așa că am la mine un pachet de bandaje,îmi zice cu o vace atât de caldă că mă calmă.
    -Oricum aș încerca să bat cuiul tot prost iese. Încep să cred că ele sunt stricate.
   Îl văd că zâmbește.
   -Hai să-ți arăt! Ia ciocanul în mână.
   Îl iau,iar el își pune mâna peste a mea și ia un cui. Îl așază bine apoi începe să îl bată ușor.
   La sfârșit era perfect. Își trage un scaun de pe margine și se pune lângă mine.
    Încep să bat cuiele. Chiar învățasem. Căsuța era foarte drăguță.
    -Și s-au reparat cuiele?mă întreabă la sfârșit.
      -Știam eu că o să-și revină!
    -O pictăm? Până la urmă și eu am contribuit.
    -Da,răspund scurt.
    Iau o pensulă și-l întreb:
   -Ce să fie?Roz bombon sau roz bombon?
   -Mmm... Cred că roz bombon ar merge mai bine,zice zâmbind.
   Ia și el o pensulă în mână și îmcepem să pictăm.
   -Mie mi se pare că ne-a ieșit!zic eu.
   -Îi mai lipsește ceva,îmi spune el cu fața de gânditor.
   Bagă pensula în vopsea și îmi face o pată pe obraz.
   -Acum cred că e perfectă!îmi zâmbește râzând.
   -Mare greșală domnule Rowan...Mare greșală...
   Îmi înmoi pensula în roz și îi trag o linie pe mijlocul feței.
    -Suberb!Absolut suberb! Tu trebuie să fi pus la expoziție.
    De data asta luă cutia de vopsea și îmi turnă o parte în cap.
    -Trebuie să vi cu mine la expozițe!râde lâsând cutia jos.
    De data asta iau albastru pe pensulă și îi scriu pe plovăr Jes .
    -Asta da artă,îi zic.
    -Rowan! Handerson! La dirigintă! era profesorul.
    Abia atunci realizasem că toți se uitau la noi. Mă uit la Nicole care spumega de nervi.
    Trecem amândoi pe lângă ea și-mi șoptește:
    -O să mi-o plătești
    După ce ieșim din cantină începem să râdem.Eu eram roz în cap,iar el semna cu Jes .