Capitolul 5

314 14 1
                                    

Am crezut ca s-a terminat, dar atunci m-am trezit inconjurata de medici, am vazut-o si pe asistenta care s-a linistit cand am deschis ochii..

 -Linisteste-te, totul va fi bine!

 Dupa doua zile in care n-am scos un cuvant, am stat si am plans, asteptand sa vad ce se intampla cu viata mea a intrat asistenta, nu era singura, era insotita de doi batrani imbracati in negru, un barbat si o femeie.

Am sarit ca arsa:

-Vreau sa fiu singura...nu stiu cine sunteti, dar vreau sa ma lasati in pace!

-Anca, nu te speria, scumpo...Nu cred ca iti amintesti de noi, nu ne-ai vazut de mult timp..noi suntem bunicii tai..Am venit sa te luam la noi si sa avem grija de tine, trebuie sa ai incredere in noi, spuse femeia.

-Asa e, puiule, incuviinta barbatul, noi te iubim foarte mult, te vom lua acasa...

M-am speriat...nu-mi mai vazusem bunicii de multa vreme..nu stiam daca mai traiesc, parintii mei nu-mi spuneau nimic de ei...

Dar daca te uitai atent aveau aceleasi trasatura precum mama: buze subtiri, nas mic, ochi verzi si pistrui...

Asa ca am hotarat sa accept si sa merg la ei...macar acum aveam pe cineva..cineva care sa aiba grija de mine si care sa ma iubeasca, chiar daca nimeni nu te iubeste cum te iubesc parintii tai...

Am plecat...am mers cateva ore bune, pana am ajuns in fata unei casute, bunicul a parcat masina si am coborat.

Am analizat pret de cateva minute curtea , casa, gradina, erau frumoase, insa era toamna, asa ca nu era prea multa verdeata...

Am intrat in casa, era foarte calduroasa si primitoare, bunica m-a intrebat daca imi place, i-am raspuns ca o ador apoi am urcat sa vad si etajul.

Am vazut acolo o usa si am incercat sa o deschid..era incuiata, asa ca am mers mai departe, mi-a placut ce am vazut.

Bunica m-a condus in noua mea camera, cred ca fusese camera mamei, deoarece avea cateva papusi, perne roz, cateva fotografii, bunica mi-a confirmat, fusese camera mamei...

Eram obosita dupa drum asa ca m-am intins in pat sa trag un pui de somn, insa, brusc mi-am amintit de camera incuiata...m-am tot gandit ce ar putea fi acolo si de ce e incuiata, am vrut sa merg sa ii intreb pe bunici, dar am adormit...



Nu poti ascunde ceea ce estiWhere stories live. Discover now