Am rămas uimită. Camera era plină cu... cărți? Asta îmi ascundeau? O bibliotecă?
Am intrat în încăpere și am analizat-o rapid.
Pereții erau îmbrăcați cu rafturi de cărți. Camera era vag luminată. Erau trei ferestre mari acoperite cu bucăți de plastic. În dreapta ușii era un întrerupător, care aprindea o lustră mare cu 5 globuri de cristal. În mijlocul camerei erau două scaune și o masă din lemn.
Am înaintat câțiva pași. Ușa, care fusese distrusă în urmă cu câteva zeci de secunde era acum ca nouă. S-a închis brusc cu un zgomot puternic, făcându-mă să tresar. Atenția mi-a fost distrasă destul de repede. Am înaintat din nou. Doar că de data asta mergeam mult mai repede. Mă simțeam cumva atrasă. Era o forță care mă făcea să mă îndrept spre un raft. Am ajuns în fața raftului. Am închis ochii și mi-am întins mâna spre cărți. Am mișcat-o ușor de la stânga spre dreapta. Am tresărit când în mână mi-a ajuns o carte. Era ciudat. Nu o chemasem eu. Ea mă chemase pe mine.
M-am așezat pe scaun, am pus cartea pe masă și am tras aer în piept. Eram puțin speriată, dar trebuia să o fac.
Am închis ochii.
"Ok. Acum e acum!"mi-am zis.
Am deschis ochii.
Pe cartea neagră simplă era acum scris "Deschide-mă!"
Nu-mi venea să cred. Era cea mai interesantă carte pe care o văzusem până acum.
Am prins curaj și am deschis-o.
Surpriză.
Paginile erau albe.
Goale.
Nu scria nimic.
" -Serios?! Ce carte e asta? De ce mă pui să te deschid dacă o fac degeaba?"am urlat nervoasă și am aruncat cartea de pe masă.
A căzut, dar în următoarea secundă a revenit pe masă.
Acum pe copertă era un alt mesaj.
"Ești o vrăjitoare! Folosește-ți magia dacă vrei să mă deschizi, toanto!"
Ăăă...
Avea dreptate... Eram o vrăjitoare! Sunt o vrăjitoare!
Am închis ochii și am așezat mâinile pe masă.
Atunci s-a deschis.
Am deschis și eu ochii.
Acum paginile nu era total goale.
Pe prima era scris un mesaj:
"Bun! Ai văzut că poți? Acum e timpul să înveți cum să ți folosești puterile!"
