Era chiar bestia din seara aceea...
Mare, blanoasa, precum un urs, cu ochi galbeni stralucitori, ghiare, colti si o forta incredibila.
Am vrut sa devin una cu pamantul, dar n-am putut.
M-a vazut si se apropia de mine...
Acum era la aproximativ 5-6 m...
Era foarte rapida, era pregatita sa ma atace.
Nu ma puteam misca.
Frica ma paralizase.
Fix in clipa in care a sarit spre mine ceva care venea din partea dreapta a sarit pe ea si i-a schimbat directia, era ceva rapid..semana cu o umbra.
Bestia a fost izbita de un copac.
"Umbra" care ma salvase era Vladimir.
S-a intors la mine, m-a eliberat din stransoarea crengilor in care ma blocasem si mi-a spus sa fug.
Voiam sa fac asta, dar am vazut cum bestia l-a aruncat intr-un copac si cum se indrepta spre el..
Era bestia care imi omorase parintii..nu puteam sa o las sa il omoare si pe el.
Am prins o forta de care habar nu aveam, am ridicat mainile, am facut cateva rotiri cu ele si am creat un fel de bila energetica pe care am aruncat-o spre bestie.
A lovit-o din plin si a aruncat-o la cateva zeci de metrii, distrugand toti copacii de care se izbea.
Am incercat sa fug dupa ea, dar s-a trezit si a disparut in intuneric...era mult prea rapida pentru mine.
M-am intors sa vad cum se simte Vladimir.
Cand m-a vazut a fugit spre mine si m-a imbratisat.
-Esti bine?m-a intrebat speriat.
-Sunt...i-am spus incet...
Am inceput sa plang.
Nu-mi venea sa cred ca intalnisem bestia care imi ucisese parintii...
"Trebuie sa o distrug"mi-am spus.
Vladimir m-a condus acasa si a ramas intr un copac din curtea bunicilor, in caz ca se intorcea creatura...
