Am ajuns în cameră. Eram foarte obosită. Nu mă simțisem niciodată atât de lipsită de putere. M-am prăbușit în pat și am adormit instant.
S-a făcut dimineață. Vladimir mă aștepta, bunicii mă așteptau, dar eu încă dormeam. S-a făcut după-amiază. Vladimir a intrat pe geam și am simțit cum îmi atinge mâna. Era speriat.
Am deschis ochii și l-am întrebat:
-S-a întâmplat ceva?
-Nu. Totul e bine. M-am speriat când am văzut că nu ieși. Credeam că ....nu știu....
S-a oprit.
-Sunt bine. Cât e ceasul?
-14:30 mi-a spus el arătând spre ceasul de la mâna sa.
Am sărit din pat ca arsă
-Cee?am strigat cât am putut de tare.
-Shht!mi-a spus el în șoaptă.
Deodată se aud pași în fața ușii. Se deschide brusc și intră bunica speriată.
-Ce e? Ce s-a întâmplat? Ești bine? Acum te-ai trezit? mă întreabă agitată.
-Sunt bine..m-am speriat de...
-De..? întreabă ea curioasă.
-De un gândac.
-Of. M-am speriat, spuse ea încercând să se liniștească.
-Nu știu de ce am dormit atât de mult...
-Probabil e din cauza oboselii acumulate...stai liniștită!mi-a spus și a ieșit.
După ce s-a închis ușa s-a întors Vladimir, care sărise afară când a venit bunica. Nu voia să îl găsească aici. Nici eu nu voiam asta.
-Crezi că e din cauza faptului că ți-ai folosit puterile?m-a întrebat el îngândurat.
-Nu știu...e posibil. Dar acum trebuie să vorbesc cu ei. Trebuie să îmi spună adevărul.
Vladimir a fost de acord așa că a plecat.
M-am schimbat și m-am dus în bucătărie.
Când am intrat am văzut-o pe bunica. Mi-a zâmbit.
-Unde e bunicul?am întrebat zâmbind.
Fix atunci intră pe ușă.
-Chiar aici! S-a trezit și prințesa noastră adormită?a întrebat râzând.
-Da. Vreau să vorbesc cu voi. Puteți să vă așezați? Vă rog.
Și-au aruncat priviri fulgerătoare unul altuia și s-au așezat la masă.
-Nu știu de unde să încep...am spus uitându-mă spre tavan.
-Spune direct, nu trebuie să ne iei pe ocolite, a spus bunica.
-Ok. De ce nu mi-ați spus?am întrebat furioasă.
-Ce să-ți spunem?
-Fii mai explicită!mă îndrumă bunicul.
-De ce nu mi-ați spus că sunt o vrăjitoare?
S-au înroșit amândoi la față. Bunicul s-a ridicat și a spus nervos:
-Ce prostie mai e și asta? De unde ai scos-o?
-Nu e o prostie! Credeați că îmi puteți ascunde asta pentru totdeauna? NU POȚI ASCUNDE CEEA CE EȘTI! ADEVĂRUL VA LUMINA ÎNTOTDEAUNA!am spus furioasă și am făcut un semn cu mâna. Am creat un flux de energia și l-am împins spre bunic, apoi am tras în jos. A fost așezat pe scaun.
S-au speriat.
-Cine te-a învățat??a întrebat bunica speriată.
-Trebuia să mă învețe cineva? Dacă da, atunci voi trebuia să o faceți. Am dreptate? Dar nu, voi ați preferat să îmi ascundeți adevărul.
-Scumpo...a încercat bunica.
-Nu! Dar... Măcar acum. Ce e în camera de la etaj?
Au tăcut.
M-am ridicat și am plecat spre scări, am urcat și am ajuns în fața ușii.
Au fugit după mine.
-Nu încerca! E vrăjită! Nu o poți deschide! Te va spulbera dacă încerci!
-A da? Privește-mă!
Am închis ochii și mi-am adunat toată puterea. Am dat naștere unei bile de energie, exact că noaptea trecută.
Am deschis ochii, am făcut doi pași înapoi și am aruncat bila.
A lovit ușa cu o forță atât de mare încât a făcut-o praf. Camera s-a luminat.
Bunicii rămăseseră uimiți.
-E cu adevărat puternică!a fost singurul lucru pe care l-au spus.
Mi-am luat privirea de la ei și am intrat în cameră.
Am rămas uimită. Camera era plină cu....
Va urma...
