De ar fi iubirea o ființă, as omorî-o mișelesc,
De ar fi iubirea o ființă, cred ca i-aș spune "te iubesc".
Astă făptură blestemată, în bălți de sânge aș vedea,
Și totuși de aș prindea-o noaptea, duios de dulce aș săruta.
E cu putință să ucizi zeița ce o preamărești?
E cu putință să trăiești fără să simți cum putrezești?
Cum ar fi viața fără fluturi și fără nopți cu stat de veghe?
Cum ar fi ziua fără lacrimi și fără doruri și suspine?
Suferință dulce amară, pare-mi-se, sincer, culmea,
Dacă ar dispărea iubirea, cred c-ar dispărea și lumea.
CITEȘTI
Stihuri
Thơ caDe ce aș vrea sa explic inefabilul sufletului uman, care este pe cât de răvășit și dezacordat, pe atât de armonios și dulce, nu știu.
