Freamăt preamărit al aștrilor cerești
Și încercare surdă a îngerilor mei,
Spune-mi tu mie, viață, oare la ce poftești,
Râvnită, cruntă hoața a urmei blestemate?
Vrei oare să îmi iei ceea ce n-am deja
Sau să mă faci să plâng pentru a-mi șantaja
Orgoliul fără nume si clipa înverșunată
A tot ce a pierit, însă a fost o dată?
În cimitire reci, pierdute ca și mine,
Te anunț că n-ai valoare și ești demult uitată.
Tu, preafrumoasă zâna din vise efemere,
Te anunț că in fața morții nu vei mai fi cântată.
Esti doar un joc de lume si nu insemni nimic
Căci mulți te au pe tine, puțini te prețuiesc.
Tu, dulce barieră între "urasc" si "iubesc",
Tu, blestemat de amar cosmic inamic.
CITEȘTI
Stihuri
PoetryDe ce aș vrea sa explic inefabilul sufletului uman, care este pe cât de răvășit și dezacordat, pe atât de armonios și dulce, nu știu.
