Prea multe vise fără vlagă.
Blestem, să port povara întreagă
A lumii cele blestemate, a inimii îndurerate?
Poet sunt ieri, dar azi sunt fum,
Leagăn de stele, praf de drum,
Azi un nimic și mâine toate.
Atâtea vise idioate!
Ce mai risipă de umor
Abandonat-am. Scriitor?
Ce mai risipă de de toate,
Atâtea vise idioate!
Pendante chipuri și blazate
Pășesc în lume când se poate,
Privesc sincron spre acel nimic
Și iar mă văd ca inamic.
Atâtea vise idioate!
"-Poet de scrum,
Drog de ţigară,
Lipsit de fatum,
Hai afară
Și scrie iar pe jumătate
Atâtea vise idioate!"
Iese poetul dus de gânduri.
Calcă prudent, calcă pe scânduri,
Iese poetul dus de minte
Și scrie lacom și cuminte.
Și poarta cruci amorezate
De atâtea vise idioate!
Ce scriptorum a așezat
In cartea care l-a uitat?
Iar cântă crucea sa morbidă
Sau cânta dragostea-i stupidă,
Ori își așterne pe hârtie
Natura într-o poezie?
Și chiar de-s toate,
Ea cântă vise idioate.
CITEȘTI
Stihuri
PoésieDe ce aș vrea sa explic inefabilul sufletului uman, care este pe cât de răvășit și dezacordat, pe atât de armonios și dulce, nu știu.
