Oameni și demoni 2

După 5 ani

Naratoarea pov.

Sara era o fetiță jucăuşă de 5 ani . Nu stătea locului nicio clipă şi pe zi ce trece devenea tot mai năzdrăvană.

   Într-o zi Sara era împreună cu badigardul ei în parc . Bietul badigard pe nume Eric trebuia să alerge mereu după ea pentru că ea era o fetita foarte năzdrăvană.
    La un moment dat lui Eric i-a fost atrasă atenția de catre  un om care la strigat .
-Eric , prietene . Ce mai faci ? Nu te-am mai vazut de mult timp .
Când s-a întors Eric a vazut un om cu nişte ochelari fumurii care purta un tricou alb  şi nişte pantaloni negri . Omul era destul de solid şi avea un păr scurt , negru şi ciufulit . Văzândul Eric se întoarce către el şi îi spune:
-Alberto, prietene, mă bucur să te văd. Eu sunt bine . Tu ce mai faci? Ce-ți mai face soția?
   Şi în timp ce ei doi au început să vorbească, văzând neatenția badigardului ei , Sara iese pe poarta parcului şi începe să alerge pe stradă spunându-şi :
-În sfârşit sunt liberă  . Acum pot alerga fără să mă mai urmăreascănimeni . Si pot face ce vreau fara sa ma mai impiedice badigardul meu .
Şi cu codițele lungi şi negre fluturândui în vânt , Sara aleargă până când ajunge în fața unui gard negru care era facut din fier şi în spatele căruia se întindea o gradină mare în jurul căreia erau mulți trandafiri roşii şi albi. În acea curte era o vilă cu un ocoperiş mare care era acoperit cu o tablă albă şi pereții erau de un maro foarte deschis.
                  Când ajunge în fața vilei Sara se împiedică şi cade . Atunci iese din curtea vilei un băiat cu ochii verzi şi cu parul blond care o ajută să se ridice şi care îi spune:
-Hei! Esti bine?
-Da  sunt bine , spuse Sara scuturânduşi rochița albastră.
-Cum te cheamă? întrebă Kevin
-Sara . Pe tine?
-Kevin