1.
Asta e serios ;-;
2. Să trecem la capitol.
Haru:
Era o senzație atât de plăcută. Poate prea plăcută ...dar...n-nu puteam! E greșit, eu...pur și simplu nu pot. Am rupt imediat sărutul, revenind la cruda realitate.
-Î-îmi pare rău, Yogi! Eu...nu pot face asta!
-Înțeleg! Eu...a fost o greșeală, știu, nu trebuia să o fac!
-Nu! Eu...agh! Cred că ar trebui să plec!
-Ești sigur? E 4 dimi-
-DA! S-sunt sigur! Eu...ă, ai o umbrelă?
-D-da, sigur!
Intrasem rapid înăuntru, îmi luasem hainele, umbrela lui și plecasem pur și simplu. Nici măcar nu i-am spus "Pa". Aghh! Mă simt atât de oribil! Eu...de ce sunt așa cretin? Nu pot crede că am făcut asta! Puteam să suport asta! Am fi continuat săruturile alea in ploaie, pe care le-am fi mutat in dormitor, și puteam ajunge undeva cu...asta.
Ah! Îmi pare așa rău! Trebuie să-l sun! Sau să...fac ceva! Oh, nu! Ce o să fac la școală? Oh! Doamne, Dumnezeule! Mă simt oribil! Îmi vine să mor! Poate...poate un somn...de un weekend va rezolva totul ...
CITEȘTI
Băiatu, Ai Un Pix?
Short Story-Băiatu, ai un pix? -Da...în pantaloni! -Pot să-l văd și eu? Din momentul în care Haru îi cere un pix lui Yogi, lucrurile i-au o întorsătură...ei bine... #6- proză-scurtă- 05.10.2018
