Băiatu, Ai Un Pix?

26

     Brunetul stătea de ceva timp cu scrisoarea în mână. Nu știa cum naiba ar trebui să reacționeze la asta. Să fie supărat? Rănit? Nervos? Agasat? Mai stătu ceva timp, apoi cu pași repezi, mersese spre curte, unde era "norocosul". Stătea cu spatele, neobservând că piticul merge spre el. Ajunsese în spatele lui, ii pusese mâna pe umăr și îl întoarse cu putere spre el.
  
       -UCLA? PE BUNE?
       -Wow, calmează-te!
       -CÂND AVEAI DE GÂND SĂ-MI SPUI?
       -De ce, mă rog, te interesează?
       -PENTRU CĂ...
   Brunetul îl luase de încheietură și îl târâse până în baia băieților.
        -Uite...știu ce am făcut și ce am spus...și știu că nu a fost corect față de tine! Și imi pare sincer rău, Yogi...Nu știu ce m-a apucat, dar faza e că...Cred că te plac! Sau te mai mult decât plac.....Nu mai pot să ascund asta! Sunt al naibii de îndrăgostit de tine, Yogi! Ok? Și imi era că vrei doar să îți bați joc de mine. Oamenii ca tine vor tipe sau tipi buni și sexy iar oameni ca mine vor oameni ca tine, cu care nu au șanse. Îmi pare sincer rău pentru tot! 
     Spuse micuțul așteptând un răspuns. Se uita rușinat și cu inimioara frântă în pământ. Însă deodată simțise cum mâinile blondului îi cuprind obrajii, iar buzele sale le strivesc pe ale lui formând un sărut pasional.
           - Nu-ți cere scuze! Eu ar trebui sa imi cer scuze. Haru, te iubesc mult, în caz că nu știai...dar asta e o șansă unică pentru mine...