Haru:
-MAMĂ! Cine a venit?
-Un băiat!
-Si unde e?
-A zis că te așteaptă afara.
Am fugit afară cat am putut de repede, însă nu era nimeni. Speram...speram că ai putea fi tu. Mi-am lăsat privirea în jos, însă văzusem cu coada ochiului o siluetă...care parcă se îndreapta. Am alergat în direcția respectivă, dar la un moment dat mă oprisem. Ți-am strigat numele.
-YOOOOGIII!
Da. Erai tu. Dar nu erai ...tu. Tu cel pe care îl știu, s-ar fi repezit înspre mine și ar fi fost în stare să mă ducă în brațe până la școală. Tu, in schimb doar te-ai întors și te-ai uitat la mine.
Ăsta nu ești tu!
M-am dus înapoi în casă. I-am spus mamei că nu mă simt bine, și...azi am rămas toată ziua acasă. Probabil nici nu ai observat, nu? Probabil ți-a trecut deja de mine. Probabil nu-ți mai pasă deloc. Dar ia ghici? Mie îmi pasă!
Nu vreau să te pierd! Dar nici măcar nu ești al meu ca să te pot pierde...
CITEȘTI
Băiatu, Ai Un Pix?
Short Story-Băiatu, ai un pix? -Da...în pantaloni! -Pot să-l văd și eu? Din momentul în care Haru îi cere un pix lui Yogi, lucrurile i-au o întorsătură...ei bine... #6- proză-scurtă- 05.10.2018
