Timpul. Posibil cel mai mare dușman al omului. Timpul este cel care ne "atenționează" în legătură cu propria noastră viață. Ne "anunță" că trebuie să o trăim. Acum. Aici. Fără regrete. Fără îndoieli. Pur și simplu.. Să trăim. Căci doar una avem.
Stăteam și mă gândeam cum a trecut și vara aceasta.. Atât de repede.. Luând cu ea cele mai frumoase amintiri,experiențe,sentimente.. Le ia fără milă și pleacă. Și vine toamna. Ne pregătim pentru școală, încep să reapară responsavilitațile pe xare le-am lăsat în urma noastră la 1 iunie. După? Vine iarna.. Ne pregătim cu emoție și nerăbdare pentru sărbători.. Câteodată,suntem mai nerăbdători pentru cadouri decât pentru timpul petrecut cu cei dragi.. Destul de trist cum nu conștientizăm adevăratele "cadouri" pe care le avem.. Parcă nici magia Crăciunului nu mai e aceeași de altădată.. Totul dispare.. Tot ce a mai rămas frumos și magic dispare încetul cu încetul.. Vine Revelionul.. Muzică,artificii,mâncare,băutură.. Atmosfera perfecta de familie.. Pentru cei care au una.. Și a mai trecut un an.. Alte dorințe și scopuri pentru următorul.. Alte 365/366 șanse de a ne împlini visele.. Alte 365/366 șanse ratate de unii... Timpul trece nemilos și nu ne lasă decât cu gustul amar al creșterii în vârstă,cu frumoasele amintiri și cu o dorință arzătoare de a le putea retrăi.. Timpul trece și ne lasă în fiecare an veșnica întrebare... "Când a trecut atât de repede?"
