Nu stiu despre voi,dar mie mi-a placut mereu singuratatea. Cel putin,cea fizica. Imi placea sa fiu singura,sa pot face ce vreau,sa ascult muzica cat de tare vreau si alte chestii.. Imi tot spuneam ca singuratatea emotionala este dureroasa si ca nu-mi doresc asta,ca n-o s-o simt niciodata,pentru ca stiu ca o multime de oameni ma iubesc,sau cel putin iubesc cine obisnuiam sa fiu.. Acum singuratatea emotionala e la ordinea zilei,iar eu credeam ca o pot evita... Ce copil naiv..
Sugestie: Ashes Remain- On my own
