Christian povesteste:
Stau in fata casei Alexiei, asteptand-o sa coboare. Nu stiu ce crede ea despre mine, dar eu nu o mai las singura!
Stau proptit de portiera masinii, batand ritmic din picior.
Ce face de nu coboara?
Atunci o vad iesind pe usa. Cu castile în urechi și paltonul deschis, cu esarfa la gat și mainile in buzunar. Inca nu m-a vazut.
—Neata! o salut fix în momentul în care ajunge in fata mea si se opreste brusc.
—Tu? Ce naiba cauti aici, omule? se revolta ea, scotandu-si castile din urechi.
—Am venit sa te duc la liceu, ce crezi ca fac? ma stramb eu la ea.
—Am mai zis ca nu vreau! O sa merg cu autobuzul!
—Bine! Hai cu autobuzul! Las masina aici și ma intorc eu dupa ea! ridic eu o spranceana.
—De ce tot incerci sa te apropii de mine, omule? Nu ai treaba mai importanta de facut? De exemplu sa i-o tragi unei curve sau ce mai faci tu? tipa ea la mine si pufnesc.
—Crede-ma ca n-am chef sa i-o trag nici unei curve! Mai nou am alta fata în vizor! îi fac eu cu ochiul si ea își da ochii peste cap.
Cat de chioara sa fie incat sa nu vada ca o plac?
—Nu-mi pasa! Și nu vreau sa ma duci la scoala! Nu ești dadaca mea! tipa ea la mine si ma ocoleste, facand cativa pasi.
Ma intorc spre ea si o prind de talie, oprind-o si intorcand-o cu fata spre mine.
—Ori ma asculti, ori o sa te fac eu sa o faci! îi vorbesc rece.
Si atunci rabufneste și începe sa planga.
—Tu? Ce imi faci? O sa ma violezi si tu, Christian? O sa mi-o tragi fara sa-ti peste ca ma doare? Asta o sa faci? plange ea privindu-ma in ochi.
Cacat. Cacat. Cacat.
Să te vad cum o calmezi acum, idiotule!
—Nu asta am vrut sa spun! îi vorbesc eu mai mult în soapta.
—Nu asta ai vrut sa spui? Dar ce ai vrut sa spui, Christian? vorbeste ea cu maxilarul strans. —Te-am vazut cum i-o trageai Soniei, daca ai uitat. Cate femei ranesti in felul acela? Esti prea brutal în asta, am vazut! De unde stiu ca nu vrei sa-mi faci si mie asta, ha?
—Nu ti-as face asta, niciodata, Alexia! vorbesc eu inclestandu-mi maxilarul.
—De ce? De ce te-as crede? arcuieste ea o spranceana.
—Fiindca tin la tine, ok? Esti o persoana importanta pentru mine, Alexia! Îmi esti draga, mică nesuferită! spun si o vad cum casca ochii privindu-ma fix. —Intarzii la liceu! schimb eu vorba, privindu-mi ceasul de la mana. —Urca! îi fac eu semn si se conformeaza.
Bat cu degetele în volan in timp ce ea îmi ignora privirea, uitandu-se distrasa pe geam.
Ploua. Toamna tarzie de noiembrie a racit complet intreg orasul, iar stropii de ploaie cad cu repeziciune pe pamant. Atunci îmi amintesc. Imi amintesc de Karla. De accident. De buzele ei vinetii si pline de sange care s-au inchis imediat ce mi-a strigat panicata numele. De ziua in care mi-am ucis sotia si copilul.
—Christian! aud o voce langa mine, care pare totusi departe. Nu sunt atent.
—Christian! se aude vocea din nou si simt un brat pe umarul meu.
Trag masina brusc pe dreapta.
—Alexia ! soptesc eu apoi îmi pun capul pe volan, batand cu degetele in acesta.
—Ce e cu tine? o aud intrebandu-ma.. —Dintr-o data parca erai pe alta lume! îmi spune gesticuland cu mainile in aer.
—Taci! Doar o secunda! Te rog, taci! îi raspund.
Urma sa rabufnesc. Stiu asta. Și nu voiam sa o fac cu ea de fata.
—Bine! a soptit ea și si-a intors capul spre fereastra.
Am lasat lacrimile sa curga. De ce dracu îmi amintesc asta fix acum? Fix cand imi era bine?
—Christian! sopteste ea punandu-si mana pe umarul meu.
—Da-mi cinci minute, bine? spun si îmi plec capul in palme.
Tacere. Eu tac. Ea tace.
—Iarta-ma, Alexia! Am trecut printr-un moment ciudat! ma scuz eu intr-un final, tragandu-mi nasul.
O criza. I-as fi spus. Dar ce rost avea? Nu trebuie sa stie si ea de crizele astea.
—Esti sigur ca nu ai nimic? Ai plans...
—Se mai intampla, nu? Oamenii mai plang. Stii cum se zice: Și barbatii plang cate odata! încerc eu sa-i schitez un zambet.
—Am intarzit la prima ora....domnul Elisson sigur o sa se ia de mine! se imbufneaza ea.
—Hai sa bem un ceai! Te duc apoi direct la a doua ora! îi propun eu si da afirmativ din cap. —Stiu un local foarte bun la cativa metrii de liceu. Au si niste gustari! tin eu sa specific si fata da afirmativ din cap.
⭐⭐⭐⭐
—Buna dimineata, domnule Christian! Domnisoara! ne saluta Bob, inclinandu-se in fata noastra.
—Adu-mi ce comand de obicei, Bob, doar ca în portie dubla! zambesc eu spre barbat. —Si ne-ar placea si cate o portie de clatite cu capsuni! continui eu.
O trag pe Alexia de mana și ne asezam în coltul cel mai retras al localului, locul unde stau de obicei si aduc seara femei la cina.
Cu Alexia e diferit. Aici aduc seara femei carora vreau sa le-o trag. Pe ea, am adus-o la masa, la micul dejun, și nu am de gand sa i-o trag prea curand.
—Auzi? In masina ai spus ca-ti sunt draga...vorbeai serios? ma intreaba ea in timp ce Bob lasa comanda pe masa si pleaca.
O privesc fix in ochi. Nu, nu îmi esti draga! Te plac! Sunt indragostit pana peste cap de tine! Gandesc eu.
—Da, Alexia! Îmi esti draga! Îmi esti draga asa cum nu mi-a fost drag nimeni de mult timp! îi vorbesc privind-o in ochi.
—Dar de ce? o aud intrebandu-ma. —Ce am facut sa-ti fiu draga?
—Nu stiu. Tu ar trebui sa stii asta. Dar eu stiu un singur lucru: îmi esti draga asa de mult incat nu as suporta sa te mai vad suparata! îi vorbesc si imi apropii mana de a ei, dar nu indraznesc sa o ating.
—Nu urmaresti sa mi-o tragi? scoate ea porumbelul pe gura.
Inghit in sec.
—Nu! îi raspund si schitez un zambet. —Daca urmaream asta, o faceam acum mult timp, dar nu vreau! Hai sa mancam, apoi te duc la liceu, bine? îi zambesc eu.
Da afirmativ din cap si incepe sa manance cartofii pe care îi are in fata.
O ador pe micuța asta nesuferită!
CITEȘTI
Make me smile
RomantikCARTE NECORECTATĂ Alexia Ethan, fiica lui Damian şi a Biancăi ajunge să trăiască prima ei dragoste la doar şaptesprezece ani, aşa cum şi mamei ei a trăit-o. Nu e genul care să iasa cu câte un baiat in fiecare zi asa cum colegele ei o fac, ba din co...
