// Capitolul 35 //

1.4K 98 55
                                    

Câteva luni mai târziu :

Christian povestește:

—Iubito? o strig pe Alexia urcând pe scara farului.

De ce m-a chemat aici și de ce a venit singură, e periculos?

—Alex, ești aici, iubito? o strig ajungând în vârful scării și deschizând ușa farului.

O văd stând pe canapea, liniștită, și privindu-mă zâmbind.

—Iubitule! strigă ea și vine spre mine, luându-mă în brațe. —Vreau facem dragoste! îmi spune direct și pentru o secundă am impresia că nu am auzit cum trebuie.

Vrea facem dragoste?

Poftim? o întreb uimit, ridicând o sprânceană.

—Vreau, Christian! Am vrut asta de luni bune, dar mi-a fost frică să o spun, credeam că mă vei refuza. Stai, o să mă refuzi? mă întreabă ea.

Nici mort! Te vreau din prima clipă de când te-am văzut cu Tyler!

Iubito... Nu vreau să te rănesc...ești sigură că vrei? Ai fost...

—Știu, Christian, dar asta nu înseamnă că tu îmi vei face rău cum a facut-o el.

—Nu...dar nu vreau să te simți obligată să-mi oferi asta...

—Nu mă simt, pur și simplu inima mea îmi spune că e momentul potrivit și că tu nu o să rănești. Vreau să...fii al meu, Christian, să te simt...

—Și eu vreau, iubito, mai mult decât orice, doar că nu vreau să te doară...habar nu am cum să mă comport, nu am mai făcut dragoste de ani buni...știi prea bine! îi zâmbesc mângâindu-i obrazul.

Femeia asta mă vrea pe mine atât de mult cum o vreau eu pe ea!

—Sunt sigură că nu mi-ai face rău! îmi sărută ea podul palmei cu  care îi mângâiam obrazul.

—Nici mort nu te-aș răni...! îi spun sărutându-i fruntea. —Ești...sigură? o întreb.

Ea dă afirmativ din cap. Îmi încordez maxilarul și o prind de mână.

—Bine, hai atunci! îi șoptesc și o trag după mine spre ieșirea din far.

—Unde? mă întreabă.

—Acasă, iubito! îi șoptesc uitându-mă cu colțul ochiului la ea.

—Acasă? mă întreabă.

—Acasă la mine, iubito, doar nu vrei să o facem aici, e iarnă, e frig...

Dă afirmativ din cap și roșește în obraji.

O conduc spre mașină și îi fixez centura, îndreptându-mă spre scaunul șoferului.

Răbdare. Am nevoie de răbdare, căci dorința și vorbele ei mi-au creeat o stare în care nu sunt sigur că voi reuși prea mult să stau calm.

⭐⭐⭐⭐⭐⭐

Parchez mașina în garaj și mă grăbesc să-i deschid ușa.

E agitată. Și eu sunt.

—Încă mă poți opri, iubire! Dacă nu vrei să o facem, nu o vom face! îi șoptesc intrând în casă.

Make me smileUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum