Make me smile

// Capitolul 39 //

Alexia povestește:

—Vezi că vine Christian la cină! mă anunță mama când intră în cameră și se oprește bursc în loc, privindu-mă uimită. —Ce-i cu zâmbetul ăsta pe fața ta și roșeața din obraji? mă întreabă așezându-se pe pat.

Oh, nu.

—Nimic, sunt doar foarte veselă! zâmbesc eu.

—Asta văd și eu, dar de ce? ridică ea o sprânceană.

Fiindcă am făcut dragoste cu bărbatul pe care îl iubesc și m-a cerut în căsătorie! Gândesc eu.

—Așa, știi tu, păsările cântă, soarele strălucește! râd eu.

—Ce soare mamă? Ce păsări? E jumătatea lui ianuarie! râde mama.

—Doar sunt fericită.

—Știu eu ce ai, exact așa eram și eu când am făcut-o prima dată cu tatăl tău. Zi, cum a fost? mă întreabă și roșesc în obraji. De unde naiba știe? Credeam că tata citește mințile, nu ea.

—Mamă! vorbesc eu și roșesc în obraji.

—Iubito, ai făcut deja optișpe' ani, îl iubești, te iubește, e normal. Dar, totuși, cum a fost? A avut grijă de tine? mă întreabă mama și roșesc, amintindu-mi de ziua precedentă.

—A fost mult mai bine decât credeam eu, a fost perfect și Christian a fost așa calm și stăpân pe sine, a făcut totul să fie mai ușor! îi spun și zâmbește. Mereu am avut încredere în ea și asta mă face să vorbesc așa deschis acum.

—Mă bucur să aud asta, dar sper că v-ați protejat, Alexia! îmi spune mama și chicotesc atunci când îmi amintesc cât de mult a căutat după prezervative.

—Mamă! o atenționez eu.

—Bine, bine. Fug să gătesc fiindcă Damian sigur dă foc la bucătărie! spune și se bate cu degetul arătător pe barbă. —Tot cred că mai ai ceva de povestit! râde ea și iese din cameră.

Mă întind pe pat și privesc distrasă tavanul, amintindu-mi de toate momentele pe care le-am petrecut ieri cu el și de cererea lui în căsătorie. El chiar nu glumea și eu am acceptat!

⭐⭐⭐⭐

Ore sau minute au trecut iar eu continui să privesc tavanul, rememorând fiecafe atingere, fiecare cuvânt de ieri.

—Te gândeai la mine? se aude o voce răgușită și mă ridic în fund, privind spre ușă unde stă iubitul meu și mă privește.

Îi zâmbesc.

—Poate! ridic eu o sprânceană și îl văd apropiindu-se de patul meu.

—Eu mă gândesc la tine încă de când ai plecat, abia așteptam să te văd! spune și îmi prinde mâna sărutându-mi-o.

—De asta ai venit la cină? îl întreb și chicotesc.

—Poate! ridică el o sprânceană.

—Poate! îl imit eu.

—Am fost la supermarket, am luat rezerve! spune el și îmi face cu ochiul, scoțând o cutie din buzunar.

Roșesc și îl lovesc peste umăr.

—Perversule! chicotesc eu.

—Ți-am zis de milioane de ori că te vreau în orice clipă, nu ai înțeles și în al doilea rând nu am mai avut o femeie de la petrecerea de la sfârșit de stagiatură, fiindcă mi-a rămas gândul la tine! îmi spune și se apleacă, sărutându-mi fruntea. —Să mergem jos, o să intre ai tăi la bănuieli! îmi spune și chicotesc.

⭐⭐⭐⭐

La masă e liniște și toți mâncăm distrași. Ce naiba au oamenii ăștia de tac așa?

—Și, cum mai merge cu firma? îl întreabă tata pe Chris, spărgând liniștea de parcă mi-a citit gândurile.

—Chiar bine, încă susțin că Alexia ar trebui să lucreze cu noi. Are potențial și e foarte bună în ceea ce face! zâmbește el și mă prinde de mână, pe sub masă. Roșesc.

—Poți să o ții de mână și peste masă! vorbește tata și simt cum tot sângele mi se urcă în obraji.

—Corect! murmură mama și Christian chicotește.

—Știu că e prea devreme să spun asta, că Alexia e mică, că sunt mai mare decât ea și toate astea, dar am un motiv anume pentru care am venit la cină! vorbește el și se ridică în picioare.

Tata îl privește și zâmbește în colțul gurii, ținând-o pe mama de mână.

Ce vrea Christian să facă?

—O iubesc pe fiica dumneavoastră din prima clipă cu toate că am crezut că nu voi mai iubi după ce mi-am pierdut soția! vorbește el și mă prinde de mână. —Alexia e scăparea mea, raza mea de lumină! vorbește el și roșesc și mai tare în obraji.

—Ce faci? îl întreb când văd cum caută ceva în buzunarul de la sacou.

—Nu strica momentul! șoptește el. —Și așa am emoții! spune și mă face să chicotesc.

—Poate nu sunt eu cel mai potrivit bărbat pentru ea, dar o iubesc! Așa că vreau să cer aprobarea voastră pentru a o lua de soție. Nu-i cer să ne căsătorim acum, dar vreau să fie logodnica mea...și de asta vreau binecuvântarea voastră! vorbește Christian și simt cum inima mi-o ia la galop. El chiar face asta?

Tata mă privește fix, la fel și mama.

—Fiți binecuvântați! rostește tata și se apropie de noi, punându-i mâna pe frunte lui Christian și sărutându-mi fruntea mea. —Nu pot să stau în calea voastră, nu când și eu am fost la fel! spune și o sărută pe mama.

—Fiți binecuvântați! repetă mama gestul făcut de tata.

Christian se așează în genunchi și mă prinde de mână ținând în mâna liberă o cutiuță mov, dintr-un material lucios.

—Alexia Ethan, femeia visurilor mele, raza mea de lună și motivul zâmbetului meu, îmi faci onoarea de a-ți petrece fiecare an alături de mine, de a fi soția mea? mă întreabă el și roșesc în obraji, iar inima-mi bate cu o mie de bătăi pe minut.

Deschide cutia și un ineluș argintiu cu piatră mov, iese la iveală.

Mă uit la mama care ne privește zâmbind și murmură un da, apoi mă uit la tata care privește la fel de bucuros ca mama. Cum poate omul ăsta să fie așa calm?

—Da, Christian Middleston, da! îi spun și văd cum un zâmbet larg îi apare pe chip, atunci când îmi pune inelul.

—Poți să o pupi! chicotește tata și Christian e de data aata cel care roșește. —Am înțeles, îți e rușine! râde tata și pe fruntea lui Christian apare o urmă de transpirație. —Poți să rămâi peste noapte cu condițiile să vă protejați și să nu faceți zgomot! spune el, apoi pleacă împreună cu mama.

—Tocmai a zis...? întreb eu și roșesc.

—Da.

Christian mă strânge în brațe, sărutându-mi părul.

  Am postat mai târziu decât credeam. Îmi cer scuze și sper să vă placă. :))