Arta nebu-niei

arta se hrănește cu sângele artistului

mă numesc
nu știu cum mă cheamă
și am devorat cândva
realitatea pe pâine
iar acum pot să-ți spun
și să te leg fedeleș
că asta nu î& are rostul
nici vestea
nici povestea
ori ce mai știi tu
și alte lucruri 
menite să adoarmă copiii
și să instaleze veghea
în alți ochi decât se obișnuiește
în cele din urmă ceasuri
să lase arta fără câine de pază
că să fie mai ușor de văzut
ori de furat din priviri
cu năuceala alăturată
oricărui om care a văzut
ceva nou la chioșcul din colț
însă nu poate cumpăra
din neputință
și alte motive care nu se pot
spune chiar așa oricui
și în orice moment
dar pe care le știe tot
insul care a trecut și apoi
a tăcut
despre tăcerea asta și
duiumul care vine cu ia
o fi o artă
o fi anti-artă sau
alt soi de a nu spune
lucrurilor
pe categorie
nume sau
întrebuințare
nici vorbă de celelalte obiecte
care nu mai încetează
a spune cât de nemulțumite sunt
în caz de mare risc sau
accidente
și arta asta e ceva nu vezi
pe fiecare stradă
ori casă
știam că nu e pe aici
de azi de ieri și
că s-a mutat în lume cu
mult înaintea mea
dar nu aveam habar
ce mănâncă nici
dacă se îmbată sau cu ce
nicidecum ce medicamente ia
și la ce ore
din zi și
din nopțile imposibil de dormit
în care veghea
ne ațâță sângele din vene
și ne pre-face să
vedem licuricii
în borcanele pline de smoală
și alte chestii opace
care dacă mă gândesc
ar fi trebuit sparte
cu hotărâre și
nici un gând că
ne-om elibera din șiruri
și liniile astea
fără nimic al lor
doar a ei
a lumii ăsteia
despre care nu poți spune
cum nu e și
mai ales cum e
că se mută
groaznic de repede
de la orice parter
de lângă orice imitație de suflare
până când urmele ei
sunt peste tot
și nu mai aflăm
pe unde și-a fâcut veacul
ultima dată din calendar
or acuma' eu trebuie
să spun că are
un rost al ei
pe lângă o artă
de care nu dai
niciodată la momentul potrivit
și când o vezi
nu are ce îți trebuie
apoi gândim că o devenim
de-a lungul și
de-a latul unor
cărări atât
de greu de mers pe ele
că arta e una dintre acelea
care vor totul și
mai ales orice nu ai putea da
nu știu dacă mai vrea să trăiești
însă e limpede că sângele tău
e al ei de îndată ce
vrei să rămâi cu ea
și după aceea
câteodată o să îi dai
să mănânce
nu știu ce ori
o să faceți schimb de lucruri
și de sânge
poți ușor să afli că
uneori arta se
hrănește cu sângele artistului
sunt exemplu viu
acum respir atât de
greu că-mi curge altceva
prin viață
nu sânge ci
o ramură mai udă
a elemetelor
care te țin
pe lângă ea
ca să nu mori
nu din alt motiv