Arta nebu-niei

ars rests in peace (but still alive)

de-atâta vreme
și poezia mi s-a scurs din sânge
că și cum
ar fi găsit
o nebună
mai cu toate acasă
e bine să alegi
dintr-o durere de cap
și o ureche lipsă
nu mi-am dat seama
niciodată cum
surzii aud cel mai bine
adevărul și apoi
îl uită
într-un fel în care
ne face pe noi orbi
de-a binelea
și în loc să ne coasem
gurile una de alta
nu le atașăm încheieturilor
care trebuie ciopârțite
din când în când
pentru aducere aminte
că am fost părăsiți
lăsați în vidare
ca să credem că suntem
de preț
nu întemnițați
că e  de bine
când devorăm unul din altul
câte-o bucată
de frunte
că să ajungem
la mintea aia necoaptă
care tot zăbovește
pe asfalt
fără dura mater
sau măsuri de protecție
se pierde
cum ne pierdem toți
uitându-ne prin gaura cheii
așadar
ar fi fost bine
să dăm cu banul
spre o alegere echitabilă
care e mort și
care mănăncă viața din celălalt
dar presupun că nu mai contează
săruturile au devenit
mai curând poeme
scrise să fie aruncate pe fereastră
că mai apoi să devină
bucăți de hârtie
nu mai știu ce să zic
că să se întoarcă
eu șchiopătez
nu pot ajunge
nici măcar pe bătrânul spășit
de la magazinul din colț
nici măcar un poem
fără suflare
din coloanele prăfuite
ale acelui sărut
care a durat
cât să uit
că am văzut poemul
și că trebuia
să îl prind de creștet
puteam împiedica
zdrobirea lui de zid
într-un act în care
mi-ar fi eliberat gura
dar iată-mă
în tine fără nimic
și cu mai puțin
decât un cuvânt
decupat din propria
piele
pusă la păstrare
undeva departe
încât nu mai știu
dacă s-a ales
de ea
chiar am uitat
să îți spun
că atât a rămas
din mine
după ce ți-am
sfâșiat săruturile
și ar face-o din nou
o ars morbida
ori alte invenții
îi e iertată oricui
prima dată nu se pune
iubirea nu se naște
as a control freak
atunci când săruturile pier
și afli
atunci că
poemele rămân imprimate
pe mâinile taxidermiștilor
și nu știi cum să le iei
cu frumosul
nu pleacă niciodată singure
chiar dacă ar fi legate fedeleș
învață să le iei cu tine
orice ar fi
eu rămân pentru că
nu te mai văd
oricum îți pot
săruta ochiul de sticlă
care a rămas
în butoiul cu smoală
în cele din urmă sper
să îmi adun
mâinile de la refrigerat
și poate așa
nu o să îți dau drumul