Stay with me

CAPITOLUL 4- MOARTEA

Dupa ce am mancat m-am lasat comod pe spate. Ma uit la Mike care inca mesteca. El se uita la mine si zambeste. Se scutura si ia alta punga.

-Aici, ai niste colanti si o bluza. Sper ca ti-am nimerit masura. La baie ai tot ce iti trebuie. Apa calda va veni imediat asa ca nu iti face griji.

Ma duc la baie si am gasit acolo exact acelasi gel de dus si exact aceeasi lenjerie intima. Deja, asta ma sperie. De cand planifica "excursia" asta? Probabil de cand a venit prima data la consultatie, refuz sa cred ca a venit a consultatiile mamei mele doar pentru a afla mai multe lucruri despre mine... Lasand lucruile la o parte am inceput sa imi fac igiena. M-am imbracat cu hainele pe care le-am primit de la el. Inca eram uimita ca mi-a nimerit masura. Uitandu-ma in oglinda eram uimita cat de sfarsita si obosita arat. Stand si uitandu-ma in gol ma gandeam, ce vrea cu adevarat de la mine? Adica, poate lucreaza pentru cineva si el sa fie doar un "curier". Lasand toate gandurile mele am iesit din baie si ma indreptam spre camera, pana cand am vazut o usa intr-un colt al hambarului. O fractiune de secunda voiam sa indrept spre aceea usa dar ceva m-a oprit si nu m-a lasat doar pentru simplul fapt ca e si Mike cu un pistol, aproape de mine. Intorcand spatele acelei usi am intrat in camera unde il vad pe Mike butonand un telefon... Stai, telefonul ala e al meu?

-Mike, e telefonul meu?, ii zic eu nervoasa.

-Da., imi spune sec. Scoate cartela din telefon o rupe in 2 bucatele mici apoi cu pistolul trage 4 gloante consecutive in el. Se uita la mine si imi zice: Ei, acum numai e telefon., si incepe sa rada.

Ma uit cu ochii in lacrimi la telefon in bucati, era singura mea cale de a anunta pe cineva ca nu sunt in siguranta cu monstrul asta.

-Acum, eu ma duc la baie, sper sa nu faci vreo prostie si doar pentru a fi sigur ca nu faci nimic prostesc... se indreapta spre mine si ma zmuceste spre piciorul canapelei unde ma leaga cu niste catuse.

-Sper ca glumesti cu mine, ii zic eu.

El ma ignora si isi continua drumul spre usa. Se opreste in prag, se intoarce spre mine si imi zice:

-Nimic prostesc tine minte.

Dupa ce a iesit din camera incep sa pipai piciorul canapelei. Nu pare foarte nou, pare deja putrezit, cu putin noroc as putea sa ma dezleg. Am luat briceagul de pe masa si am inceput sa racai piciorul. Am reusit sa tai piciorul canapelei. Ramasesem cu o mana legata in catuse. Am lovit puternic lantul cu briceagul si pe mana mi-a ramas doar bratara de la catuse. Voiam sa fug sa fiu cat mai departe de el. Dar un urlet s-a auzitdin nou. Am decis sa nu fug si m-am indreptat rapid spre usa din capat. Am deschis-o larg si am intrat intr-un dormitor frumos aranjat. In pat era o fata care avea in jur de 20 de ani. Blonda, ochi verzi, insa nu e rosie in obraji si cu buzele rozalii, nu. E palida si buzele nu mai au culoare. Ma inrept spre ea ma asez lang ea, in pat.

-Mike...? Spune ea incet parca cu ultimele puteri.

-Nu, sunt Emma. Poti sa imi spui ce s-a intamplat?

-Oh, tu esti Emma, Mike vorbeste des despre tine. Sunt Blake. Imi pare bine ca in sfarsit te cunosc., spuse ea

-Cum adica, in sfarsit sa ma cunosti?, ii zic eu surprinsa.

-Nu ti-a povestit Mike despre mine?, imi spune usor surprinsa dar si intristata.

-Ar fii trebuit?, ii zic eu usor iritata.

Raman si ma uit la ea pentru 2 minute. O simteam ca nu mai poate, ca e obosita. Cred ca nu se simte bine, dar nu in sensul ca nu se simte bine si o sa-i treaca. Nu. Presimt ca are o boala, ceva care o distruge.

-Se pare ca va-ti intalnit., spune Mike calm.

-Eu, ummm..., ma balbai si nu stiam ce sa ii spun.