Stay with me

CAPITOLUL 11- SCRISOAREA

Urmatoare zi eram toti jos si ne beam cafeaua. Fiecare cu treaba lui. Mike lucrand pe laptop, Noah vorbind cu cineva pe mesaje pe telefon, Elena ascultand muzica si mancand, iar eu ma uitam la televezior. Pana cand Mike primeste un telefon si pleaca in cealalta camera. Eu cu Elena si Noah oprim orice activitate si ne ridicam in picioare asteptandu-l pe Mike. La scurt timp Mike vine  rapid isi ia geaca si incepe sa urle ca trebuie sa ajungem imediat la spital.

Ajungand acolo asistenta ne-a indrumat spre cabinetul domnului doctor sef de sectie. Intrand ne-am lasat paltoanele pe umeras. La inceput avea u zambet placut pe fata insa incet incet s-a pierdut.

-Domnule, Mike, spuneti ca dumneavoastra, domnul Mike si domnisoara Elena sunteti frati?, spuse doctorul

-Da da, suntem frati, ce este domnule doctor treceti la subiect., spune Noah nervos.

-Domnule, eu vorbeam cu domnul Mike, nu cu dumneata.

-Dar eu sunt cel mai mare.

-Da dar eu stiu de ce vorbesc cu el. Domnule, m-am uitat eu insumi pe analizele voastre. Din pacate, din analize reiese ca numai domnul Noah si domnisoara Elena sunt frati, dumneavoastra nu.

-Nu inteleg ce vreti sa spuneti domnule?, zice Elena curgandu-i cateva lacrimi.

-Domnisoara, cand sunteti frati niste particule din sangele vostru se aseamana, insa la domnul Mike, nu, este ceva diferit.

Dupa toate astea, nici eu care nu aveam nimic de afecee cu chestia asta m-a durut, Mike nu mia putea sa mai zica nimic. I-am multumit domnului si am mers acasa, unde Mike a urcat sus in camera fara sa mai zica nimic, trantind usa. Am urcat rapid dupa el insa usa era inchisa, eu sunt singura care poate vorbii cu el. Si, am inceput sa bat si sa urlu la Mike ca sa deschida usa. Nu am reusit nimic, decat sa aud niste urlete de plans si suspine puternice. Am mai incercat o ultima data:

-Mike! Pentru numele lui Dumnezeu deschide usa, nu aud nimic insa mai incer, Mike, te rog, dupa cate mi-ai facut, macar atat merit, deschide, te rog. S-a auzit cheia cum s-a rotit in broasca.

-Stai, venim si noi, se repede Elena la mine urcand cateva trepte.

-Nu, crede-ma ca numai eu il voi face sa se linisteasca.

Intru in camera si o inchid cu cheia. Stiu ca e posibil sa recurga la agresivitate insa decat Elena si Noah care nu au nici o legatura mai bine eu, tot m-a bagat in asta, o voi duce pana la capat, insa cum sa o duc la capat daca nu vad nimic? Este totul bezna. Nu, lumina de la noptiera lui Mike e aprinsa. Camera e atat de mare incat ma apropii cu greu. Cand am ajuns la el, am incercat sa imi culeg cuvintele insa:

-De ce vrei sa imi vorbesti, Emma? Spuse Mike

-Mike, te urasc, mi-ai facut multe, insa crede-ma, Noah si Elena nu au... sunt intrerupta de Mike imediat.

-Noah si Elena nu au ce? Emma tu cred ca nu intelegi ce se petrece aici, 24 de ani am crezut ca ei sunt parintii mei adevarati, insa ce crezi? Nu sunt decat niste oameni care ce au facut? M-au luat din mila! Stii ce? Eu nu vreau sa ma ajute nimeni din mila, mila inseamna slabiciune, iar EU nu sunt slab.

-Bun, inteleg ca te doare ca te-au mintit insa poate nu te luat din mila, poate mama ta era inca adolescenta cand te-a cunoscut iar parintii Elenei si a lui Noah s-au oferit sa te ia in familia lor, Mike, priveste partea roz, daca nu nimereai la oamenii astia in familie nu mai aveai parte de atatea chestii.

-Nu, Emma, tu vezi numai partea roz de la intamplarile de pana acum, iti zic eu cum sta treaba. Mareata Emma nu are dreptate de data asta, si stii ceva putea sa vina oricine altcineva pentru ca nimeni, NIMENI nu va reusi sa ma scoata foarte curand din starea asta, asa ca iesi din camera asta nenoricita pana nu iti fac ceva.

-In primul rand, este si camera si in al doilea rand nu imi e frica de tine. Crezi ca o sa ma lovesti, mai apoi eu sa incerc sa scap iar prin interediul Elenei sau a lui Noah sa scap? NU da in mine fa ce vrei dar, mai bagat in asta iar pana nu te repar nu plec de aici, asa ca inarmeaza-te cu rabdare.

-IESI, IESI, IESI,IESI AFARA ACUM!!!

Incepe sa tipe el apropiindu-se de mine, incerc sa ma dau mai in spate insa el vine ma apuca de gat si imi da un pumn, cad pe jos iar el imi da un picior in burta. Reusesc sa ma ridic si ies din camera intrand in baie, reusesc sa nu plang insa scuip cateva chiaguri de sange. Ma sterg, ma spal pe fata si dau buzna in camera unde Mike plangea, sa planga, voi afla eu ce are, voi rezolva problema si va fi un Mike normal, mi-am facut un scurt bagaj si ies din camera dand buzna in living unde intand un cearceaf o lapume si perna mea. Toate astea sub privirile Elenei si a lui Noah.

-Din cate stiu barbatul trebuie sa vina pe canapea, gonit si batut de femeie, zise Noah in batjocura.

-Oh Dumnezeule, Em, ce e cu fata ta, si ce s-a intamplat?, zise Elena dandu-I un pumn lui Noah in umar.

-Ce? Nu! Nu asta e important, avem treaba, treaba, treaba. In primul rand, parintii tai au avut vreun birou aici?, zic eu grabita.

-Nu, lucrau in bucatarie, nici poze nu prea avem singurele poze sunt tablourile de pe pereti si oza mica din rama. Spune Noah serios

Fug eu spre tabloul lui Mike, Noah ma ajuta sa il dau jos iar eu incep sa il zgalti, nu se auzea nimic, intorc eu pe spate si gasesc un plic in care e o scrisoare, o deschid si incep sa citesc cu voce tare:

Draga Mike,

Daca citesti aceasta scrisoare insemna ca ai aflat ca esti adoptat sau noi sutem morti si intr-un alt fel ai aflat, esti adoptat insa tu vei ramane intotdeauna fiul nostru cel mic dar cel mai perfect. Legat de adoptie, mama ta si cu mama ta vitrega erau foarte bune prietene. Mama ta era o eleva excelenta pana intr-o seara cand unul dintr-o prfesori a asteptat sa fie singura cu iubitul ei. L-a batut pana la moarte pe iubitul ei, mai apoi a violat-o. Mai apoi eu l-am impuscat in cap, mama ta era atat de devastata incat a rugat-o pe mama ta vitrega, sotia mea, sa avem grija de tine, nu mai stim nimic de ea. Tot ce stim este numele ei: Nora Dobrivick si ca este la un spital de boli bintale din Louissiana. Te iubim mult fiule.

Cu toata dragoste din lume

Mami si Tati <3 :)

-Ce vor sa spuna prin cel mai perfect fiu?, spune Noah.

-Ce vor sa spuna prin toate astea?, spuse Elena

-Vor sa spuna ca trebuie sa luam putoarea aia care zace sus si sa il ducem la ma-sa la spital. Intrebarea buna e, cum ajungem in Louissiana?, le zic eu incercand sa ma calmez.

-Nu cred ca e mai mult de 3 ore de aici din Virgina, spuse Noah glumind,

-Noah, sunt 15 ore si jumatet de condus fara oprire, ii zic eu, in plus este alt fus orar, ii zic eu stergandu-I orice veselie.

-Despre ce diferenta vorbim?, imi zice Elena serioasa.

-O ora, ma voi documenta eu despre asta, ne bagam? Ii intreb eu hotarata

-Clar, Noah si Elena in acelasi timp.