CAPITOLUL 7- FAMILIA

7 2 2
                                    


Dupa totul s-a facut negru. Auzeam niste tipete si niste impuscaturi. Nu imi puteam deschide ochii, simteam ca totul s-a frant in mine iar eu nu mai pot sa reactionez. As fi vrut sa il ajut pe Mike. Nu vreau sa ma gandesc ce se intampla. Totusi eu imi aduc aminte ca cel care ne-a aruncat masina in aer, ori l-a omorat Mike ori a murit in chinuri de la accident. Incerc sa imi deschid ochii dar parca am ploapele lipite. Inca se aud niste tipete. Sper ca Mike sa nu faca nici o prostie, in sensul sa moara si sa ma lase singura pe aici. Dintr-o data nu se mai aude nimic, simt doar o carpa umeda pe fruntea mea si pe cineva care ma tine de mana, cred ca stiu cine e. Intr-un final reusesc sa deschid ochii si il vad pe Mike plin de sange si cu antebratul bandajat cu o fasie din tricoul sau. Din bandajul lui improvizat ieseau firicele de sange. Ma uitam la el, era ingrijorat.

-Nu rezisti in momente de tensiune, spuse el batjocoritor.

-Buna gluma, ce s-a intamplat?, il intreb eu.

-Eh, nimicuri, era sa mor, chestii din astea, zice el razand. Tu ce mai faci?

-Incerc sa inteleg de ce am lesinat., ma uit nedumerita la el.

-Frica, cadere de calciu, simplu, a fost chiar mai bine ca ai lesinat, m-am descurcat mai bine., zice el razand.

-HEI!, tip eu si ii trag un pumn in bratul lovit, el geme puternic iar apoi isi freaca bratul.

-Asta a durut, in fine, esti gata sa plecam ca sa ajungem o data acasa?, spuse el nerabdator.

Dau din cap in semn ca da. El a zambit apoi s-a asezat in scaunul de sofer. A pornit motorul si a apasat puternic pedala de acceleratie lasand in urma un fum care a acoperit campul unde s-au batut. Accelera din ce in ce mai tare. Avem o viteza incredibila. Eu trag de centura cat puteam de tare. Tot ce facea Mike era sa rada de mine in timp ce conduce. A pornit radioul ar melodiile incepeau sa ma calmeze. Am inceput sa fredonez iar Mike a inceput sa rada de mine. Eu mi-am dat ochii peste cap si am tacut. Mike era atent la telefon pe care era GPS-ul pana cand a aparut un apelant notat "Bro". Nu stiam ca Mike are un frate, sau poate e doar un prieten foarte bun. El raspunde si ascult convorbirea lor, ei bine, il aud numai pe Mike care zice: "Da. Pe drum. Zi ce vrei! Ok... Ajungem cam intr-o ora daca nu intervine un alt bou. Ok, ne vedem acolo, pa!". Mike a inchis apelulu si a redeschis GPS-ul. Eu ma uitam atenta la el iar el a observat si m-a ignorat.

-Mike, m-ai avem mult?, ii zic eu obosita.

-Nu stiu,Emma, uita-te la ETA-ul de la GPS si zi-mi si mie.

Initial nu mi-am dat seama ce este ETA dar m-am uitat pe GPS. ETA este abrevierea de la ESTIMATED TIME OF ARIVE. 2 ORE?!? Parca mai aveam o jumatate de ora sau asa ceva.

-Mike! De ce mai avem doua ore?, ii zic nervoasa.

-Am uitat sa iti zic, am ales un drum cat mai retras ca sa nu ne mai enerveze nimeni. Zise el si imi face cu ochiul.

-Apropo, tu ai un frate?, ii zic eu plictista.

-Apropo, da, am un frate, zise el razand.

Aha, deci are un frate, bun, poate e mai rational decat el. Sau chiar il ajuta si e la fel ca el. M-as bucura sa aiba si o sora. Daca ar avea o sora as avea cu cn vb si ar fi mult mai bine. Dar nu cred ca are el o sora, adica dupa moaca nu arata. Totusi sa il intreb? Ar parea destul de ciudat sa il intreb. Dar poate...

-Sti, Mike as vrea sa te intreb: Ai si o sora sau numai acel frate, il intreb eu timida.

-Da., zice el plictisit.

-Da...ce da?, il intreb eu nedumerita.

-Am un frate si o sora, Emma..., zice el usor iritat.

Oh, a fost mai usor decat credeam. Ma gandesc, poate fratele sau stie despre chestia asta cu mine, dar sora lui poate nu... Asta inseamna ca nu am voie sa ii zic, asta inseamna ca ar trebui sa o mint din prima secunda. Cand o sa afle o sa fie suparata pe mine, Mike si fratele sau, carui nume inca nu am aflat. Ma uit la ETA si vad ca mai avem o ora, cel mai probabil o sa inceapa Mike sa imi zica ceva legat de casa sau de fratii lui.

-Bun trebuie sa vorbim despre ceva!,zice el emotionat

Acest specimen reuseste sa nu ma mai surprinda pe zi ce trece.

-Ascult, ii zic eu calm.

-Bun fratele meu stie ca tu esti iubita mea si ai vrut sa fugi de acasa cu mine si am planificat plecarea ta impreuna, sora mea nu a aflat de tine, o sa te cunoasca la o cina in familie cel mai probabil saptamana asta. As vrea sa ma ajuti sa tin familia asta intacta pentru ca e tot ce am mai bun si am trecut prin multe impreuna. Deci te rog frumos sa ma ajuti., zice el usor panicat

-Si mie ce imi iese, ii zic eu ridicand o spranceana.

-Bunatatea si rascumpararea sufleteasca ca o sa ma ajuti pe mn.

Bun am sa fac asta, dar nu prea imi convine. Adica el nu ma iubeste eu nu il iubesc, o sa fie destul de ciudat. Daca m-ar fi iubit mi-ar fi aratat niste bunatate, are un scop pentru care m-a luat, iar eu voi afla acel scop chiarr daca e nevoie sa ii destram familia sa iubita. Sper ca macar ei sa fie mai buni si mai intelegatori ca el... Am avut noroc, sincera sa fiu, daca as fi fost singura singurica numai cu Mike nu cred ca ar fi iesit bine.

-Ajungem in 30 de minute., cand ajungem vreau sa ma iei de mana, si sa mergem incet in casa., zice el.

Am inghitit in sec si am incercat sa il ignor. El si-a format un zambet special ca sa ma enerveze. Nu stiu cum o sa rezist... Incerc sa imi fac un plan de scapare folosind persoanele dragi mie insa ceva m-a distras de la planurile mele, Mike a pornit radioul. Lacrimile au inceput saa curga.

,,Au trecut deja 2 zile de la inmormantarea Emmei, fata care a fost data disparuta. Adevarul a iesit la iveala, fata fiind o fugara. La inmormantare a fost multe persoane printre care, fosti colegi, fosti profesori, vecini si apropiatii din familie. Mama a plans doar cand a fost bagat sicriul, vazan ca strange din dinti. Prietena sa, Alexandra a stat la departare sprijinita de un pom. I-am luat un scurt interviu. Nu e adevarat, prietena mea e rapita. A declarat fata. Vom revenii cu mai multe informatii"

Muzica a inceput sa se auda, insa eu continuam sa plang. Mike s-a uitat scurt la mine si nu a zis nimic, Si-a dat seama ca a facut destule. Am continuat sa plang incet uitandu-ma pe geam la copacii care treceau pe langa mine ajungand undeva in padure oprindu-ne in fata unei vile imense, alba cu 3 etaje. Mike a parcat. Nu a zis nimic cateva minute bune. Insa intr-un final cand m-am mai oprit din plans si-a facut curaj sa imi zica ceva, insa se balbaia

-Umm... Daca vrei sa mai stam... Esti... gata?

-Nu stiu. Poate ca sunt, dar nu stiu eu... Sa ma prefac ca suntem impreuna? Simplu, nu? Nu te iubesc! Mi-ai luat tot! Ma intelegi? TOT!, urlu eu la el.

Dupa ce am tipat la el, mi-am dat seama ca am fost prea dura pentru ca i-au curs cateva lacrimi. A murmurat un ..imi pare rau". Si-a sters lacrimile si mi-a deschis portiera. Eu am coborat si i-am sarit in brate, aveam nevoie de aceasta imbratisare chiar daca e Mike. El m-a strans puternic in brate. S-a deoartat un pic, m-a privit adanc in ochi iar mai apoi m-a sarutat atat de puternic ca atunci cand s-ar sfarsii lume. I-am raspuns un pic iar apoi m-am departat. M-a privit trist iar apoi s-a dus la portbagaj si a luat cateva genti si ghiozdane. Am vrut sa il ajut insa mi-a facut semn ca se descurca.

-Little brother, lasa-ma sa te ajut!, a venit un barbat inalt cu parul destul de lung cu un zambet ,,stramb" si cu ochii albastru foarte deschis care da spre gri. Oho! Ce avem noi aici? Sunt Noah , tu trebuie sa fi prietena piticotului.

-Da, sunt Emma, imi pare chiar foarte bine de cunostinta. S-ar eu sa il imbratisez prieteneste, s-a putut observa ca lui Mike nu I-a convenit.

-De aici o preiau eu, vine o tanara frumoasa, cu par lung si castaniu, cu ochi caprui deschis. Ma cheama Elena.

-Ati terminat? Putem merge in casa?, intreaba Mike usor iritat.

-Piticania e suparata? Ce-ai patit, nu te-a lasat un copilas sa te dai in leagan?, zice Noah luandu-ma de mijloc si tragandu-ma spre el. Draga mea, vino sa iti prezint casa pana termina piticania de bocit.

-Noah te-as ruga sa o lasi pe mine si pe Emma in pace!, zise Mike destul de suparat.

-Mike, Emma va veni cu mn daca nu te superi., zise Elena timida.

-Cu tine poate merge, zise Mike cautand in portbagaj.

Elena m-a tras si am intrart in aceea vila superba. Odata ce am intrat, un loc enorm pentru pantofi si haine mi-a iesit in cale. Ne-am descalatat impreuna,. Cand am intrat in living nu mi-a venit sa cred.

3

Stay with meWhere stories live. Discover now