CAPITOLUL 3-MOARTA IN INTERIOR

10 2 4
                                    


Planul, in mintea mea, iesea foarte bine. Defapt, asa credeam. Tocmai cand credeam ca am scapat de Mike, voiam sa intru in masina, dar el mi-a tintit glezna cu briceagul si a nimerit perfect. Briceagul a intrat jumatate in glezna mea. Am cazut la pamant de durere. M-am ridicat in coate iar cand am vazut glezna mea, stomacul mi s-a intors pe dos, daca as fi avut ceva in stomac as fi vomitat. Cu greu imi scot briceagul din glezna mea si ma ridic. Imediat cum ma ridic dau de Mike la mai putin de 10 centimetri.

-Mi se pare destul de naiv sa lasi o arma la un om dublu decat tine, imi spune el.

Eu speriata dau sa il imping, dar nu mai aveam nici umpic de forta. El ma apuca de maini si ma smuceste ducandu-ma la masina. Ma pune pe locul din fata si mi-a pus centura strangand-o

-Acum ca ai avut si un scenariu palpitant, poti sa te linistesti?, imi zice el.

-Nu ma linistesc pana nu te vad in iad!, ii tip eu.

-Eu ajung in iad, tu ajungi in iad, am sa te trag dupa mine.,imi zice el.

Eu ma uit la el si voiam sa il injur, dar am zis sa nu mai continui pentru ca oricum nu are rost... Adica, el e dublu, vorba lui. Am decis sa mai trag un pui de somn. Poate trece timpul mai usor. Am incercat sa adorm dar erau mult prea multe curbe.

-Mai sunt multe curbe? Incerc sa dorm, pentru numele lui Dumnezeu!, ii zic eu nervoasa.

-Incerc sa conduc cat mail lin ca sa iti fie pe plac, imi zice el calm.

Am decis sa nu mai zic nimic pentru ca oricum nu rezolvam nimic. Daca nu am reusit sa adorm atunci am inceput sa vorbes cu mine insumi. La un moment dat incepusem sa dezbat de ce frunzele sunt verzi iar cerul e albastru... incepusem sa imi derulez in cap toata viata mea. Era un film destul de ciudat... Voiam sa ii aud povestea si a lui Mike. Persoanele care fac lucruri dinastea au avut o viata destul de grea. Adica, nu poate sa faca asta din pasiune, nu? Ma uit la el si ii vad calmitatea. Il vad ca nu conduce tare, probabil nu poate din cauza ca i-am infipt un briceag in piciorul drept. Ma uit in fata si realizez ca suntem undeva in camp. Dar Mike nu da semne de a ne apropia.

-Esti ok?, imi zice el.

-Daca vrei sa te referi la glezna, da, m-am obisnuit cu durerea, in rest, nu, imi e foame, sete si ma doare capul de nu mai pot!, ii raspund eu.

-Mai avem maxim 45 de minute. Nu te panica, pana sa faci tu toata sceneta aia, am luat de toate., imi zice el calm.

-Ma bucur. Ii zic eu, dar voiam sa mai vrobesc cu el dar am decis sa tac din gura.

-Stiu ca vrei sa mai vorbesti cu mine, te cunosc, esti mult mai vorbareata, imi zice el.

- Bine, atunci zi-mi povestea ta!, ii zic eu.

-O sa o afli pe parcurs. Daca ti-as spune-o acum nu ai intelege nimic., imi spune el sec.

-Ba da, inteleg mai multe decat crezi tu!, ii zic eu nerabdatoare.

-Sa zicem ca am o poveste grea, e mai bine sa o afli pe parcurs., continua el.

-Ok, inteleg ca nu vrei sa imi spui., renunt eu.

Mi-am dat seama ca nu vrea sa discute cu mine. Il inteleg ca nu e usor sa te deschizi in fata oricui, dar eu oricum nu sunt genul de dezvaluit secrete. Acum, sa fimi seriosi, cui as putea sa ii dezvalui secretul lui? Adica, sunt blocata cu el. El este cel care controleaza viata mea de acum. Simultan este si persoana care imi face rau dar si cea care are grija de mine, bine, pana acum nu mi-a dat nici un fel de ajutor. Resurse pot capata doar de la el. Asa ca trebuie sa am un echilibru intre sfidare si compasiune. Cine stie prin cate a trecut, stai, sa ne intelegem, nu imi e mila de el, dinpotriva, il vreau mort ingropat pentru toate cele facute.

Stay with meWhere stories live. Discover now