Stay with me

CAPITOLUL 5- VREAU SA SE TERMINE TOTUL

In fata mea a aparut un hangar, un fel de garaj. Nu pare sa fie locuit de decenii. Defapt, la ce sa ma astept de la Mike. Probabil o sa ma incuie aici si o sa ma lase sa mor de foame, sau mai rau o sa ma omoare direct aici ca sa scape de mine, si asa ma mira ca m-a tinut atata in viata. Adica e un psihopat dar nu e un psihopat ucigas. Faza cu Blake m-a mirat, daca stau mai bine sa ma gandesc, el doar a vrut sa o ajute, in acelasi timp a vrut sa ma indeparteze si de lumea exterioara. Totul a fost facut ca sa impuste 2 iepuri dintr-o data. Incep sa il detest din ce in ce mai mult.

Numai cand vine la mine si spune ceva ma trece un fior si o dorinta mult mai aprinsa de a-l pocni in fata. Am citit mai demult despre sindromul stockholm... Nu cred ca e posibil, adica, cat de disperata sa te indentifici cu rapitorul, cel mult sa simti o mila ca exista si ca s-a nascut. Am inceput sa nu mai am o problema directa cu baietii am inceput sa am o problema cu mamele lor. De ce i-au nascut? In fine, vreau ca totul sa se termine cat mai repede. Aveam un plan sa imi continui viata, voiam sa fac facultatea de psihologie. Dar,nu, trebuia sa fiu rapita...

Mike se da jos din masina si vine si imi deschide portiera. Ma dau jos si din ochi imi spune sa il urmez. Ma duc dupa el si ma conduce in in hangar. Inauntru era cald si bine. In mijloc era un scaun si cu un dulapior mobil cu 3 sertare. Era o singura lumina slaba si era tot in mijlocul camerei. Oare vrea sa ma tortureze? Sau ce are de gand? Ma uit la el si zambeste. Ma impinge usor de la talie. Si imi face semn sa ma asez pe scaun. Nu stiam ce vrea. Am transpirat instantaneu si imi era foarte frica. Dupa ce m-am asezat el isi pune un sort si niste manusi. Mi-am inchins ochii si am inceput sa tremur. Cateva lacrimi au inceput sa se scurga.

-Cum vrei sa te fac?,ma intreaba el calm.

-Rapid si fara durere, preferabil un glont in tampla.,ii zic eu nervoasa.

-La ce te referi?, imi spune confuz.

-Omoarama o data, oricum ajungi in iad.,ii zic eu tremurand.

-Nu m-ai ascultat nu?,imi spune plictisit.

-In masina nu te-am ascultat. Eram eu cu gandurile mele.

-Bun, daca ma ascultai, intelegeai ca vreau sa iti fac o schimbare de look. Te tund si te vopsesc. Tu ai o trusa de machiaj in potbagajul noi masini. De asemena ai si un bagaj cu niste haine noi.Te-as ruga sa ma aranjezi si pe mine la par. Putem incepe as vrea sa ajung cat mai repede acasa.,imi spune el.

-Pai as vrea sa ma tunzi sa am parul umpic sub umeri si vreau sa ma vopsesti gri cu varfuri mov. La machiaj ma descurc, ii zic eu.

Dupa 2 ore de tuns,spalat,vopsit. Am terminat in sfarsit, Mike a mai adaugat de la el niste bucle. Imi sta chiar mai bine decat credeam. Inca ma admiram intr-o oglinda pe care o tinea Mike. El imi face semn sa termin iar eu ma ridic de pe scaun. Ii fac semn sa se aseze. El nu apuca sa zica nimic pentru ca ii fac semn ca ma descurc si sa taca din gura. El are parul pana la umeri, cu bucle dese si carlionti. I-am umezit usor parul si I l-am taiat destul de scurt insa sa las vii buclele si sa se vada bine. L-a ceafa l-am ras usor dar nu de tot, umpic mai mare decat silul periuta. I-am facut si cateva suvite blomde. Nici ca il mai recunosteai.

-Dragut.,imi spune sec zambind usor. Eu ma uit la el scarbita si serioasa. Bine, imi place, acum nu te ridica in slavi nu ai facut ceva extraordinar.,imi spune el.

Ma indreptam spre usa iar Mike m-a urmat. Nu stiu cat vom mai fi pe drumuri,continuu, deja sunt obosita, vreau o pauza. Mike mi-a facut semn sa il urmez. Mi-a facut semn sa intru intr-o masina rosie, insa marca nu o stiu.Niciodata nu stiu marca masinilor. El s-a dus sa ia toate chestiile din inautru. Le-a bagat in portbagaj si a venit si el in masina. Am inceput sa ne indreptam spre autostrada. Conduce foarte bine,Mike. Ma intreb de ce a schimbat masina. Si de ce nu am putu face aceasta schimbare de infatisare acasa la el, unde probabil o sa si mergem. M-am uitat la el si voiam sa il intreb aceste lucruri.

-De ce ai vrut sa iti schimbi masina?,il intreb eu.

-Aceea masina am furat-o de la cateva strazi de la casa prietenei tale fix cu 15 minute inainte sa te rapesc. O sa fie un alt indiciu pentru politisti ca tu o sa esti, defapt ai fost, o delincventa.

-Deci totul ai facut contra mea., ii zic eu nervoasa.

-Practic da, teoretic nu. Totul a fost ca sa te indepartez de lumea exterioara si sa fii doar a mea.,imi spune el

-Te detest din ce in ce mai mult.,ii zic eu scarbita.

-Si eu te iubesc,draga mea.,imi zice el sarcastic.

Decid sa nu ii mai zic nimic. Adica de ce as mai face asta? Imi intoarce cuvintele in asa fel incat sa ma simt prost. Ma intreb acum unde mergem... Adica la cat de imprevizibil e Mike se poate intampla orice. Prefer sa ajungem la casa lui odata. Adica drumurile astea deja ma obosesc. Decid sa dorm pana ajungem la destinatia pe care numai Mike o stie, sper sa fie casa lui. Am adormit relativ repede. Mai era umpic si se lumina de zi. Cred ca nu am dormit intr-uun pat de 4 zile si sincer, daca in urmatoarele 2 zile nu ajung intr-un pat si sa dorm mul o sa fac urat. Am visat-o pe mama care se plimba cu Alexandra, pareau ingrijorate. Voiam sa ma indret spre ele. Incepusem sa alerg fin ce in ce maitare in spre ele dar fara rost, parca se indepartau de mine. Am inceput sa transpir si sa plang. Mike m-a trezit. Parea ingrijorat. Am inceput sa plang iar el m-a luat in brate. M-a linistit si a pornit iar la drum. In spatele nostru de mai bine de 45 de minute o masina mare bleo-marin ne urmareste. Mike se uita in oglinzi si apasa mai tare pe acceleratie. Mike incepuse sa se incrunte si sa fie nervos. Dar masina din spate nici ca se lasa mai prejos. Mike mi-a intins pistolul si a deschis geamul de la usa mea.

-Vreau sa tintesti rotile mai intai,dupa ce se va opri ma ocup eu.,imi zice el tipand.

-Dar...,ii zic eu emotionata.

-Emma, el e John Murphy unul din fostii mei prieteni, si el a fost la mama ta doar ca la meditatii pentru psihologie si drept, te mai chema sa il mai ajuti si tu, el voia sa te rapeasca ca sa te vanda, acesta a mai fost un motiv sa te iau cu mine, acum te rog, fa ce ti-am zis.,imi zice el cu cateva lacrimi in ochi.

Am facut exact asa cum mi-a zis. Am ratat primele dati dar m-am uitat la Mike care mi-a mimat sa ma concentrez. I-am nimerit rotile iar asina s-a orprit.Mike a luat un alt pistol.

-Stai in spatele meu,sigur nu e mort,imi zice el

Il urmez exact cum mi-a spus. John a iesit ca din ars din masina si a sarit sa il bata pe Mike. Lui Mike ii tremurau mainile si a incercat sa nimerreasca o data, a doua oara nu a mai avut sansa pentru ca John a sarit si i-a smuls pistolul si i l-a aruncat a inceput sa il bata. Ma uit la John si il impusc in brat,el se intoarce si il nimeresc undeva in cutia toracica. Cade la pamant iar eu ma duc la Mike sa il ridic. Imi face semn sa ma indrept cu el spre masina, insa John in spatele nostru a tras trei gloante consecutive. Sigur v-a exploda.

-Fugi!,imi spune Mike.

Am inceput sa alerg de mana tragandu-l pe Mike la cateva secunde eu cu Mike am cazut la pamant, dupa totul a fost negru.