Stay with me

CAPITOLUL 1- INCEPUTUL

Buna! Eu sunt Emma. De curand am terminat liceul. In curand implinesc 19 ani. Pentru moment lucrez la o agentie mica de traduceri. Vreau sa plec in strainatate la o facultate de psihologie. Vreau sa devin psiholog exact cum e mama. Ea uneori mai face si meditatii pentru ca ii place sa ajute si sa predea. E o persoana perfecta si merita mult mai mult. Tata? Tata a parasit-o pe mama inainte cu cateva luni sa ma nasc... Stiu asta putea sa o doboare si sa clacheze. Dar a stiut sa se auto motiveze si a reusit sa ajunga cel mai cunoscut psiholog din oras. Imi place mereu sa  o intreb cand ii e greu si vrea sa renunte: "Ce te-a intarit cad te-a parasit, el". Iar ea se uita la mine si imi spune: "Daca el a fost un las si nu a vrut sa infrunte ca un barbat problemele, nu e nimic, eu stiu cum sa o fac si NU vreau sa clachez sau sa ma dau batuta!". Mereu imi place sa o aud spunand asta.

Are un cabinet de psihologie in centru dar pe unii dintre pacienti ii aduce acasa ca sa fie mult mai relaxata. Imi place sa trag cu urechea sa vad ce are fiecare si sa le ascult problema. Unul singur mi-a atras atentia. Il cheama Mike Tyson. E un cleptoman. Cleptomania e atractia continua unei persoane de niste lucruri care nu sunt ale lui. Adevarul e ca e foarte atragator.

Stateam si trageam cu ureche pana mi-a sunat telefonul si m-am speriat. Am fugit la etaj in camera mea rasufland usurata ca mama nu m-a auzit. Pe ecran a aparut numele "Alexamdra" prietena mea cea mai buna. Eram nervoasa pe ea pt ca m-a sunat fara sa imi dea mesaj. Ea de obicei imi da mesaj sa imi spuna ca ma suna. Doar pentru eventualitatii cand eu nu pot sa raspund sau am vreo actiune de spionaj,cum a fost asta

*Convorbire telefonica*

-Em? Ce faci? Il spionai pe "degete lipicioase"? imi zice ea razand.

-Da. Zi ce vrei! Ii zic eu nervoasa.

-La cat ajungi la mn? Petrecerea incepe curand. Spune entuziasmata.

-Vad eu. Ii zic eu iritata.

-Bine! Poate scapi de nervii astia pana ajungi la mine! Imi spune ea continuand sa ma calce pe ultimii nervi.

Ii inchid si ma duc jos si continui sa ascult convorbirea lor. Cleptomania mi se pare o boala destul de ciudata. Adica pentru un copil de 5 ani sa fure ziarul vecinei de langa ca sa se amuze e un lucru normal, dar pentru un om in toata firea ajuns la 23 de ani ajunge sa fie ciudat si jenant. Continui sa ascult conversatia cu atentie.

-Ma bucur ca am reusit sa te ajut Mike! Tine minte:Daca mai ai nevoie de ceva de orice suna-ma! Stii unde stau. Daca ai vreo tentativa de furt, tine minte ce ti-am zis!, ii zice mama zambind.

-Va multumesc mult! Inca ceva, spune asta si scoate din buzunar stiloul mamei mov cu diamante luat din Viena acum 6 ani. Vi l-am luat in prima zi de consultatie. Imi cer scuze!

-Oh, ia uite-l, aici era, chiar ma intrebam unde a disparut. Spune ea razand.

-Cat la suta m-ati suspectat pe mine? Spune usor ingrijorat.

-Mai am inca 3 pacienti cu aceeasi problema cum ai avut tu, dar pe tine te am suspectat 50 la suta pentru ca ai un talent de a distrage atentia, spunand aceste cuvinte ii intinde pixul si continua sa zica: Ia-l tu,daca ti-a placut atat de mult.

-Nu, nu pot sa il accept, tineti-l, va rog. Spune si se ridica. Trebuie sa plec sa prind un avion. Va multumesc.

-Mi-a facut placere sa te cunosc Mike. Mai fa-ne din cand in cand placerea sa ne vizitezi pe mine si pe Emma. Spune si se uita la mine. Intra te rog.

La naiba! Acum trebuie sa si intru! Ok... Trebuie sa ma calmez... E o diferenta de 4 ani intre mine si Mike. Am fi putut fi amici de joaca. Intru si mama ma ia de talie.

-Buna mama, Mike! Eram in trecere si voiam sa te anunt ca am facut cafeaua. Mike, vrei sa ni te alaturi la cafea?, zic eu emotionata dar ascuzand cu tot posibilul acest aspect.

-Foarte dragut din partea ta Emma, dar trebuie sa plec. La reverdere doamna Thopson! Pe curand Emma! Spune si pleaca din camera mama urmandu-l.

Eu merg in bucatarie si pun cafeaua in 2 cesti. Adaugand la mine doua cubulete de zahar si frisca cu 2 bezele. La cafeau mamei nu pun nimic, ei ii place simplu. Le duc in living si ma asez pe o canpea. Mama venind si se aseaza pe canapeua de langa aruncand usor pe masuta de cafea un dosar galben pe care scria: Mike Tyson-Cleptoman. Avand o stampila verde peste pe care scria: REZOLVAT

-Deci, mama, diseara Alexandra aranjeaza o petrecere,ma intrebam daca as putea sa merg si eu.

-Esti acasa pana in 1 noaptea si sa nu mirosi a spirt, inteles? Ma intrerupe ea.

-Multumesc! Tip si sar ca arsa din fotoliu,o pup si fug la mine in camera.

Am luat o rocihe pana la genunchi si niste tocuri de 10 centimetri iar parul mi l-am prins in coc. Totul e pregatit. Mi-am luat o geanta tip plic am pus acolo niste rezerve de make-up, bani, telefonul si cheile de la masina si am plecat.

Pana la Alexandra fac 30 de minute daca e sa iau autobuzul dar se insereaza repede si nu am chef sa mor de frig. Da, ajung cu 3 ore inainte de petrecere dar vreau sa o ajut cu pregatirile.

Ajunsa acolo, Alexandra ma primeste inauntru si imi arata decoratiunile. Dupa o cearta despre asortarea ghirlandelor am terminat aranjarea. Eu am mai aranjat niste ultimi detalii, apoi am cazut pe canapea, obosita.

-Esti bine?, ma intreaba Alexandra.

-Da, doar putin obosita. Abia astept sa inceapa petrecerea, ii zic eu.

-Nu mai e mult si trebuie sa apara invitatii., imi zice ea entuziasmata.

Dupa nici 20 de minute au inceput sa apara invitatii. Ma plimbam si am baut mult suc pana am simtitit ca mi se face rau si am iesit afara. Era o noapte placuta sa ca am decis sa ma descalt, firele de iara ajungand intre degetele mele. Incepeam sa ma simt mai bine, pana cand cineva a pus mana pe spatele meu zicand:

-Ce cauti aici? O sa racesti!

-Mike? Ce faci aici? Ii zic eu, dar nu am mai avut timp pentru ca mi-a pus o batista care m-a facut ametita si m-a ridicat de la sol. Dupa, totul a ajuns sa fie negru...