At Sunrise || C. Yj.

~Four~

Când am intrat in cămară am văzut o masă rotundă unde pe o parte a ei stătea GOT7.

Nu eram deloc bine. Simțeam că mor. Toți se uitau la mine foarte serios și să fiu sinceră era prea ciudat. Mereu i-am văzut la televizor distrându-se și râzând. Era prea ciudat, mai ales să îl vezi pe Jackson serios. Acum câteva minute eram bine și nu avem emoții, dar acum sunt prea emoționată. Mi-am lăsat capul în jos ca nu cumva sa fac contact vizual cu unul dintre ei. Dar pentru cât timp i-am văzut, adică vreo 5 secunde, pot sa vă spun că arată mult mai bine in realitate. După câteva timp venise și JYP și ne spune să stăm jos. Aveam loc fix în fața băieților.

- Acum putem incepe. *zisese Jinyoung. Simțeam că mor. Mâinile mele erau deja tanspirate de la emoții.*

  " Pot să fac asta. Nu am de ce să fiu emoționată. Totul v-a fi bine." *m-ai zis in gând încercând să mă liniștesc.*

-Presupun că ea e artista de care imi vorbeați. Eu sunt Park Jinyoung. Cum te cheamă și câți ani ai?

-Mă numesc Min Yoona și am 20 de ani. Încântă de cunoștință.

-La fel.

După ce am vorbit cu el pentru prima dată m-am mai liniștit. Discuția a mers chair foarte bine. Singura dată când mi-au venit înapoi emoțiile, a fost atunci când mi-a cerut unele dintre desenele mele ca sa vadă care era stilul meu. Nu am înțeles de ce le-a mai vrut, când pe unele le-a văzut și când a vorbit cu tata, dar nu mă bag. Băieții chiar au fost destul de liniștiți. Tot ce au făcut a fost să dea din cap "da". A mai zis Jackson ceva, dar nu am fost foarte atentă și nu imi aduc aminte ce a zis.

_________

  Când am plecat de la companie am mers direct la Lily să îi zic cum a fost și să îi dau înapoi hainele.

-Deci, te-au acceptat? * mă întreba Lily*

-Da, să fiu sinceră chiar nu știu de ce am fost atât de îngrijorată.

-Au zis ceva băieții sau au avut vreo expresie pe față?

  -De zis nu au zis nimic, dar păreau destul de fericiți gând au aflat că am fost acceptată. Probabil le-au placut desenele mele.

  Urma să mă întâlnesc cu ei duminică, când o să aibă și ei liber. Doar gândindu-mă că o să fiu cu ei singură pentru a discută ce ar vrea de la mine, se simte ca un vis devenind realitate. Cum acum era vineri aveam timp până duminică să mă pregătesc.

   Când am mers acasă, l-am căutat prin toată casa pe tata, dar nu era. Sigur s-a dus la muncă fără să imi zică ceva, din nou. Credeam că poate s-a schimbat puțin și o să mă bage in seamă, dar aparent m-am înșelat. Cred că acum că el și-a terminat treaba și nu va mai trebui să meargă undeva cu mine, o să mă lase singură. Să sperăm că totul va fi bine.

---------------------------------------------------------