At Sunrise || C. Yj.

~Two~

Yoona pov.
In timp ce vorbeam cu Lily am auzit ușa de la casa deschizandu-se. E clar, a venit tata. A zis ca trebuie sa imi spună ceva important, deci e clar că o să mor.

-Yoona, eu zic sa ne ducem jos la tatăl tau.

-Dar, dacă o sa ma omoare?

- Nu are cum, nu mai fi așa. Sunt sigură că totul va fi bine. *spune cu un zâmbet încurajator pe față*

-Daca zici tu...

Imi era atât de frica mereu cand vroia sa vorbim era ceva de rau. Poate iar ma cearta ca nu am mers la o facultate. Începeam să tremur in timp ce coboram pe scări pentru al saluta pe tata.

-Bună, tati!

-Bună Yoona! Acum ca am venit putem discuta despre lucrul important de care ti-am spus.*Simțeam cum mor. Daca imi spune ca trebuie sa incep sa mă pregătesc pentru a lucra la el la firma. Si sa fiu sincera as fi cel mai prost șes din lume. Sunt foarte uitucă și foarte împiedicată. Să speram că o să fie totul bine, cum a spus Lily*

-Eu o sa plec acasă. Nu vreau să vă deranjez. *A spus Lily. Cand in sfârșit s-a uitat la mine am rugat-o prin priviri să nu ma lase singura. Macar daca era ea aici ma simțeam mai bine. Știu că sunt un adult de 20 de ani dar nici o data nu am suportat ca cineva sa țipe la mine si mereu începeam să plâng atunci cand se întâmplă acest lucru.* (Spuneți dacă vi se întâmplă, ca să nu mă mai simt singură ;-;)

-Nu, poți să stai Lily. O să îmi fie mai ușor sa explic tot ce se întâmplă. *Nu mai înțeleg nimic cum poate ca Lily să îl ajute sa imi explice. Lily știe tot ce vrea sa imi spună? Lily a spus să nu imi fac griji ca vă fi bine, asta înseamnă că nu o sa fie nimic rău?*

Tata imi făcuse semn sa stau între el și Lily pe canapea. Intr-un fel ma simțeam mai bine deoarece Lily probabil știa ce avea de zis tata nu cred ca ea imi vrea răul.

-Yoona, eu sper ca această veste o sa te faca mai fericită. Știu cât de mult iubești sa desenezi și mi-am dat seama ca nu o sa te pot opri din a face ceea ce îți place. Și imi pare rau pentru ce am facut. * Stai asa... Eram atât de uimită. Tata nu a zis niciodată ca îi pare rău, nu a zis niciodată asta.* Așa că am vorbit cu cei de la JYP entertainment si le-am arătat ce ai desenat și vor să le fi artist pentru următoarele "lucruri" pe care le scot pe piață pentru GOT7.

Eram total șocată. Nu știam ce sa zis. Adică iubeam acest lucru. Era minunat, dar sigur m-aș face de râs în fața lor imediat ce intru pe ușa ca să îi cunosc.

-Yoona, dacă nu îți place ideea pot sa le zic ca nu vrei să lucrezi pentru ei. *Atunci mi-am dat seama că nu i-am raspuns și ca doar am stat ca proasta murind încet pe dinăuntru.*

-NUUU. *Am țipat la el fără să imi dau seama.* Adică... aș fi foarte fericită să lucrez pentru ei. *spun cu un zâmbet larg pe față*

- Bine atunci. Peste două zile trebuie sa ne vedem cu ei. La 5:30 trebuie sa plecam pentru a fi acolo la 6. Ai înțeles? Nu trebuie să întârziem.

- Am înțeles, nu trebuie sa iti faci griji. *Îi zic văzându-l cum se duce la el in cămară. Dupa ce a intrat și a închis ușa am inceput sa sar și să dansez ca nebuna prin casă. Eram atât de fericită. În acel timp i-am făcut semn lui Lily sa vină la mine in cămară*

-Lily, îți dai seama ce tocmai s-a întâmplat? Eu o sa lucrez cu GOT7. Simt că mor...

-Yoona, relaxează-te. Știam de asta. Tatăl tau m-a rugat sa i-au niște desene de ale tale de pe calculator și să i le trimit. De aceea ți-am spus să te liniștești.

-De ce nu ai spus absolut nimic?

-Pentru că am vrut să fie o surpriză.

Mă simțeam trădată. Adică Lily, cea mai bună prietenă a mea, știa absolut tot despre asta și nu a spus nimic. Dacă erați în locul meu nu vă simțeai la fel? În fine, asta nu mai conta acum, în acest moment trebuia sa imi dau seama cum o să reacționez cand o sa ii vad pe toți 7.

--------------------------------------------------------

Sper ca va placut acest capitol. De data viitoare o să apară și toți din GOT7, iar cei doi se vor întâlni.