Codul unui gentleman (Publicată)

Capitolul 34

În ciuda a ceea ce credeam despre familia lui Eric la început și, în special, despre mama acestuia — părere pe care nu mi-am schimbat-o în totalitate — , casa pare mult mai goală de când au plecat. Nu-mi dau seama cum, dar ultimele patru săptămâni au trecut pe nesimțite. Eric și-a reluat deja vechile obiceiuri, printre care și mersul la slujbă, cu diferența că acum, programul îi este mult mai lejer.

Starea mea, și a lui, s-au îmbunătățit considerabil, motiv pentru care nu mai locuiesc în casa lui, găsind de cuviință să mă întorc înapoi la Amy. Bineînțeles, îmi petrec aproape fiecare zi aici, studiind alături de Sebas, ori cu Helen, cu care am început să gătesc fel și fel de rețete, de fiecare dată, reușind să-mi impresionez iubitul.

Cel puțin, așa îmi place să cred.

Și nici plângeri nu am auzit din partea lui.

Vara s-a sfârșit și lucrurile se schimbă. În două săptămâni, Megan va pleca la facultate, lăsându-mă de una singură. Singură nu voi fi niciodată, pentru că Eric face ca totul să fie mai ușor. Totuși, asta nu mă face să mă simt mai puțin prost, având în vedere că toți prietenii mei au un plan deja stabilit. Prin urmare, nici eu am stat degeaba. Cu ajutorul pregătirilor cu Sebastian, am aplicat la una dintre facultățile de stat din oraș. Am preferat să fac totul de una singură, fără ajutorul lui Eric. Mai știu și că literatura engleză nu îmi este foarte familiară, dar nu cred că este ceva la care să nu-i fac față.

La urma urmei, sunt Holli Summers. "Imposibil" nu este ceva care să mă definească.

— Holli, îmi dai o mână de ajutor?

Șirul gândurilor îmi este întrerupt de Helen, care nu pare să se descurce de una singură cu toate vasele alea.

Așa se întâmplă când Eric decide să-și invite prietenii la cină. Cu toate că, îmi face o reală plăcere să-l iau la mișto pe Alex. Într-o viață anterioară, eu și cu el am fost frați. Simt asta.

— Sigur, mă ridic de la masă, aruncând coceanul mărului pe care tocmai l-am terminat de mâncat la coș.

— Și, ai ales cu ce o să te îmbraci diseară?

Întrebarea lui Helen îmi aduce aminte de petrecerea la care o să merg împreună cu Megan. Ultima noastră petrecere împreună. Și, ca tacâmul să fie complet, se va desfășura acasă la Roy. Știu că este o idee proastă din toate punctele de vedere, și că am greșit ascunzându-i lui Eric și acest mic detaliu, dar știu că în caz contrar, nu m-ar fi lăsat să merg nici în ruptul capului. Singurul motiv pentru care o fac, îl reprezintă Megan. Are o putere de convingere ieșită din comun. Plus, o să-mi fie al naibii de dor de ea.

Și în final, îmi place să cred că eu și Roy am lămurit lucrurile. Nu e ca și cum am mai avea ceva de împărțit.

— Încă nu. Diseară o voi face, îi răspund într-un final și lui Helen, evitându-i privirea.

De când a aflat despre relația dintre mine și Eric, pare că este mult mai grijulie în ceea ce mă privește, și mult mai atentă la detalii. Nu mare mi-ar fi mirarea să-mi afle secretul.

— Ce mai face tatăl tău?

Altădată, m-ar fi deranjat să mi se aducă aminte de el, acum, îmi este totuna. Nu am vorbit decât de două sau trei ori în ultima lună, și atunci, pentru că nu i-am memorat numărul și nu am știut cine mă apelează. Am apreciat însă faptul că a încetat să-mi mai inducă totul felul de idei în cap, prin care, chipurile, ar fi crezut că mă poate convinge să mă mut cu el. Din fericire, s-a rezumat doar la a mă întreba dacă sunt bine și am nevoie de ceva.