aș vrea să-ți lipsească dorul
unei nopți spasmatice
și picurii de vânt înveliți în nori.
amară ca gerul de când ai plecat;
îmi lipsești ca steaua-mi
și înjuru-mi totul e rece
rece ca infuzia frunzelor de măceșe
să mă distrugi în munți-ți era ușor
în stânca unde peștișorul tace mut
învins de gânduri, argonaut.
cum leopardul lacom căprioara ochește
așa mă ochești și tu de după colț –
de codru mut și plăpând ca dragostea
dintâi în care am căzut.
căzut-am amândoi în mâine
și nu în salcâmii zilei de ieri
ah! te-au prins crengile
ca două brațe osoase –
viitorul – parazit cu unghii roase
cu clei și buze cărnoase
pe creasta vorbelor tăioase:
,,dorul e tot ce mai poate lipsi
dintre noi."
YOU ARE READING
Banal
PoesíaDragi cititori, de această dată, țin să împărtășesc cu voi cel de al doilea meu volum literar, intitulat "Banal". Aici izvoresc stările fluide, acide, solide, imaginile deformate de realități înconjurătoare. Cuvintele-cheie sunt transmise prin int...
