Greșeala care mi-a adus fericirea

"Ensemble toujours..."

   În conversație cu Jay:

Jay: - Ce zici dacă mâine mi-ai da un sărut ca cel de azi?
Eu: - Poate.
Jay: - Ce-mi place când zici "poate", însă acum vreau să-mi promiți că îmi vei da mai multe săruturi asemenea celui de azi.
Eu: - Promit!
Jay: - Parcă nu mai am răbdare până mâine. Vreau să te văd!
Eu: - Și eu!
 
    Ce-mi puteam dori mai mult? Crush-ul mă plăcea, firul narativ al vieții mele se ameliorase, lăsasem totul în urmă. ERAM FERICITĂ! Sufletul meu striga asta. Simțeam prin orice por că emanam fericire. De-abia așteptam să vină vacanța ca să scap de profesori ca și ei să mai uite de ceea ce făcusem. Fix o săptămână și se termina anul școlar. Dorința mea arzătoare.
 
   Nu știu cum, dar de-abia așteptam să treacă noaptea ca să mă întâlnesc cu Jay. Cred că și el își dorea același lucru.

    În conversație cu Jay:

Jay: - 'Neața!
Eu: - 'Neața!
Jay: - Unde ești?
Eu: - În clasă. Am intrat la fizică, tu?
Jay: - Sunt pe afară. Nu vii și tu?
Eu: - Nu știu dacă mă lasă...
Jay: - Spune-i că te doare burta că ești în perioada aia.
Eu: - Sunt două săptămâni de când îi zic doamnei de română aceeași chestie. Hai că încerc altceva.

  Merg la dl. de fizică la catedră și îi spun:

- domn' profesor, mi-e cam rău de la căldura asta, pot să mă duc să-mi iau și eu o sticlă de apă de la magazin?
- Hai, du-te!
- Mulțumesc!

Evident că nu m-am mai întors, dar nu-mi mai păsa. Îmi încheiase media. Mă intersectez cu Jay care avea în mână un 3în1, pe-atunci nu-mi plăcea nici 3în1, nici cafeaua, nici țigările. Se pot schimba multe.

   Am mers la locul nostru și după ce își termină 3în1 îmi spune:

- Îmi amintesc că mi-ai promis ceva...
- Ce?! sar eu ca din gaură de șarpe, chiar uitasem.
- Știi tu. Pupicul... de fapt, săruturile acelea...
- Aaa... Nu am promis. Am zis "poate".
- Hai vino-ncoa' , minionule! și se năpustește asupra buzelor mele, dar fără să le atace.

   Eu mă simțeam minunat. Eram(de fapt, pretindeam că sunt, dar din moment ce ne sărutasem, dă) cu unul dintre cei mai frumoși băieți din liceu, îmi plăcea de el, lui îi plăcea de mine, stăteam în brațele lui, mă săruta. Era un moment perfect pentru mine. După ce m-a sărutat l-am privit în ochi și și-a dat seama că sunt fericită și că aș vrea să repete sărutul.
 

   Intru și eu la oră doar pentru că el avea istorie sau engleză și era necesar să intre fiindcă dacă lipsea la engleză își dădea seama că e cu mine, iar doamna de istorie i-ar fi spus doamnei de engleză, care e diriginta lui Jay, că el este absent. În fine, intru eu in clasă, fericită, fără stres și mă vede colega mea de bancă:

- Moraru, ce-i cu tine pe aici?

    Iar eu îi răspund în sictir:

- Am mai venit și eu pe la voi...
- Aa! Serios?! Ce-i cu zâmbetul ăsta pe fața ta? Ce-ai făcut?
- M-am îndrăgostit, Em!
- Asta nu-i o noutate; e ceva mai profund!
- Am avut primul sărut!!!!
- Bănuiam eu... O să am o discuție serioasă cu mama ta!
- Ce?!
- Da, da! Băiatul ăsta nu este potrivit pentru tine. Nu-mi place fața lui...
- Nici mie, dar îmi place că mă respectă mult, mă simt protejată lângă el, dar mai ales, mă simt fericită! Chiar sunt fericită în preajma lui. Înțelegi?
- Da, înțeleg. Ei bine, dacă tu zici că se comportă frumos cu tine și chestii d-astea. Atunci sper să fie bine. Mama ta ce a zis?
- Păi, știe?
- Aolo, Moraru, ești bună numai de lucruri d-astea...
- Ik...

   Nici nu știu ce oră am avut, dar oricum îmi doream să treacă mai repede ca să ies în pauză cu Jay. Îi trimit mesaj:

Eu: - Vrei să rămân cu tine după ore?
Jay:  - Păi, și tu...
Eu:  - Mă descurc. Tu răspunde: da/nu?
Jay: Da!

   Mă săruta puternic și mă înlătura brusc, iar asta îmi crea un mic"șoc" și făceam ochii mari, aveam impresia că în următoarea secundă voi cădea, iar lui îi plăcea fața mea după ce făcea asta. Eram atât de fericită încât nu mai voiam să-l slăbesc din îmbrățișare, voiam să stau la pieptul lui să aud cum îi bate inima. Primul lucru pe care îl făceam de fiecare dată când ne vedeam era să-i sar în brațe și să mă lipesc cu urechea de inima lui.

  La ultima oră l-am rugat să stea cu mine afară, nu a vrut, dar l-am înțeles. Evident că îl presam cu mesaje ca să o roage pe doamna să-l lase să iasă afară. Eu stăteam cu niște colege, mă ajutau să nu-mi dau seama că trece greu timpul. Într-un final primesc mesaj de la Jay:

- Unde ești? M-a lăsat să ies!

  Atât am așteptat!

- Sunt la locul nostru!

Eu către colegele mele:

- Când vine el, să tăceți! Să aud musca!

- Cine vine?

- Tăceți!

  ...

- Ai veeeeeniit!! Credeam că stai până se sună...
- Crezi că mai rezistam?

  Avea o doză de energizant și le întreabă pe colegele mele dacă vor. Ele dau din cap negativ. Nu mi s-a părut nimic suspect, însă le-am întrebat de ce își vorbesc prin semne, iar după mi-am dat seama că ele chiar au luat în serios ceea ce le-am zis. Și m-am pus pe un râs, iar Jay avea o față "Wtf?" , pentru că toate râdeam.

  Colegele mele s-au retras, iar eu am rămas peste program fără să-i anunț pe ai mei, evident că au început să sune după mine, iar eu mă simțeam atât de bine încât nici nu m-am uitat la telefon.

    Mă gândesc să văd și eu cât mai e ceasul; credeam că au trecut...15 minute... De unde... O oră și jumătate!

  - Cââât?!
  - Și cinci apeluri de la tata...
  - Sună-l! Nu i-ai anunțat?
  - Nu...
  - De ce ai făcut asta?! Fugi acasă!
  - Stai că mă sună.

  - UNDE EȘTI?
  - Vin acasă.
  - Hai că vezi tu...

  E și mama acasă, pentru că nu mai era nimeni pe la liceu. Ok... Dublă morală... Măcar m-am simțit bine cu Jay.

  Ajung acasă sunt întâmpinată de morala veche a tatei cum că băieții nu sunt prioritatea mea și că pierdutul timpului nu duce nicăieri. Avea dreptate, dar ce mai pot face? Am comis-o!

  A venit mama la mine și m-a întrebat:

- E ceva între tine și Jay?
- Ce?! Nu.
- Hai, spune-mi, nu mă minți! Dacă mi-ai fi spus că rămâi cu el după, aș fi vorbit eu cu tatăl tău, dar nu ne-ai spus nimic... Ne-am făcut griji...
- Am rămas la engleză... Știi că doamna e mai dură cu mine acum după ce "i-am rănit fiul", dar el umblă cu altele.
- O sun?
- Da! în ce hal o mințeam.
- Bine.

  Evident că nu a sunat-o, dar nonșalanța mea era extraordinară. Ce face dragostea asta din adolescenți.

Îmi verific messenger-ul, trei mesaje de la Jay și încă câteva neimportante.

În conversație cu Jay:

Jay: - Ești bine?
- Te-au certat?
- Să-mi dai mesaj!
Eu: Mi-au făcut puțină morală.
Jay: Ai scăpat ieftin.(nu aveam chef de sarcasmul lui)
Eu: We have to talk.
Jay: About?
Eu: us!
Jay: - Ok.
Eu: - I feel...I like you, but I'm not sure.
Jay: - Why?
Eu:  - idk. What do you feel?
Jay: - I like you.
Eu: - aww.
Jay: - do you wanna be my gf?
Eu: -DAAAA!!!
Jay: - Perfect!
Eu: - Dar Roxana(fosta lui iubită) mai are sentimente pentru tine.
Jay: - Nu mai are, nu m-a mai căutat.
Eu:  - Sigur?
Jay:  - Da, stai liniștită!
Eu:   - Jay, nu ai idee cât de fericită sunt că sunt a ta! Ai făcut un copil fericit!
Jay: - Și eu sunt fericit, draga mea!

      "Și eu sunt fericit, draga mea!"