Greșeala care mi-a adus fericirea

A VENIT VACANȚA!

    Începuseră deja căldurile. Se simțea vara; vară era și în sufletul meu de când eram cu Jay. Simțeam că era persoana pe care o căutasem până în acel moment. Nu aveam nevoie decât de el, decât să vorbesc cu el.

    Nu am fost în ziua festivității, chiar dacă, se pare, că am luat premiul întâi cu media 10. Jay s-a dus, însă eu trebuia să organizez o întâlnire cu fosta dirgintă și cu colectivul nostru.

În conversație cu Jay:

Eu: - Pui, vrei să vii cu mine și cu ăștia de la mine din clasă să ne întâlnim cu diriga?
Jay: - Când, puiule?
Eu: - Luni sau marți. E bine?(îl întrebam pe el dacă e bine, de parcă depindea de el. Offf!)
Jay: - Da! Eu vreau să ieșim mereu. Să petrecem mult timp împreună vara asta.
Eu: - Și eu! Vreau să ne facem amintiri!
...
Jay: - Iubire, vreau să-ti spun ceva sincer!
Eu: - Ce? Spune!(credeam că îmi va spune ceva legat de fosta lui relație)
Jay: - TE IUBESC! E SINCER!

   Știam că nu trecuse atâta timp, încât să fie asemenea sentimente din partea lui, însă din partea mea chiar erau.

Eu: - Awwww, Doamne, Jay, eu chiar te iubesc!
 
     Pentru mine chiar a fost o seară minunată. Acel "te iubesc" spus la momentul potrivit. Este o persoană atât de liniștită, exprimă atâta clemență și atâta calmitate. Nu exista așa ceva între mine și David; noi eram într-o continuă tensiune, mai ales pe finalul relației.
    Era totul perfect între mine și Jay.

   Nu ne mai vazuseram de aproape o săptămână, de-abia așteptam să mergem să ne întâlnim cu doamna dirigintă și cu micuța dumneaei.

   Mă urc în autobuz, Jay stătea mai departe de mine. La stația următoare se urcă și colegii cu care mergeam. Nu eram mulți, dar asta este. La cealaltă stație nu mi-a venit a crede cine s-a urcat...D-A-V-I-D... Chiar mi-a stricat ziua... așa de dimineață...și s-a pus fix în spatele meu...

   În conversație cu Jay:

Eu: - Puiule, merge și David cu noi...
Jay: - CE? Ce caută?
Eu: - Nu știu, dar mie mi-a stricat ziua. S-a mai pus și în spatele meu...
Jay: - Du-te și tu mai în față!
Eu: - Sunt ocupate locurile din față.
Jay: - Hai că vorbim în autobuz că vine.
Eu: - OK.

   
- IUBIREEEE!!! MI-A FOST DOR DE TINE!!!
- Stai cuminte că este ăsta în spate.(Îmi șoptește Jay)
- Și?
- Nu știu, mă simt nasol. Nici nu-mi vine să te pup.
- Dacă aș fi știut, aș fi pus în altă zi întâlnirea, dar cum dracu'... Ce coincidenta, iar eu nu cred în coincidențe...(Spun eu în șoaptă)

- Vreau apă! (continui eu, strigând de data aceasta) Vreau apă! Dați-mi și mie apă. Nu mai pot! Vreau o cafea! Dați-mi să beau ceva.
- Hai iubire că mai avem puțin...
- Am nevoie acum!
- Te-am înțeles, dar nu poate opri acum.

  Revin cu capul pe umărul lui Jay și îi șoptesc:

- Mi-a fost dor de tine.
- Și mi..., iar "e-ul" se sfârșește în sărutul nostru de mult așteptat.

  După ceva timp, mă trezesc:

- Băi, dați cate 5 lei pentru buchetul de flori pe care o să-i-l luam doamnei să nu ne ducem așa...ca nesimțiții, ce dracu'!

- Poftim!
- Poftim!
- N-am schimbat!
- Mie mai trebuie să-mi dai rest, 5 lei!
...
- Bla, Bla...

- Am ajuuuuuns!!!! Auuu, băi iubire, m-ai calcat pe rochie...
- Ce să-ti fac dacă ți-ai luat cearșaful pe tine...
- Serios? Fii atent! Hai, du-mă unde este cafeaua și după mergem să luăm flori. Hai copii!
 
    Evident, am fost să ne uităm la flori mai întâi, eu pretențioasă nu prea mi-au plăcut, iar dragii mei colegi, m-au condus la o florărie specială pentru decorarea mormântului, tipic lor, doar că eu am intrat și am întrebat de de buchete de flori, apoi m-au dus la o florărie, unde se făceau doar buchete din flori de plastic. De data aceasta a întrebat o colegă si, bineînțeles, ne-am întors la prima florărie de la care am luat un buchet de trandafiri roșii, parcă, nici nu mai țin minte. După ce am luat buchetul, am intrat eu cu Jay într-un supermarket să-i iau și o cutie de bomboane, mi-am luat și o cafea și parcă începeam să-mi revin. Ieșim afară din supermarket și îmi caut "copiii". Lipsește unul, intru în panică puțin; îmi vine ideea să-o sun:

- Da( răspunde pe un ton foarte degajat)

Iar eu alarmată:

- Pe unde umbli? Unde ești?
- Am fost până la farmacie.

Iar toți ceilalți colegi strigă:
- Uite-o!

Închid telefonul și mă răstesc la ea:
- 'ei, tu voiai să fac infarct?!
- Am fost la farmacie!
- Bine, bine, dar ne spuneai, nu pleci ca nebuna așa.
- Gata, iubire, intervine Jay.
- Haideți să o sunăm pe d-na dirigintă.

Sună, sună, dar nu răspunde. Îi dau mesaj anunțând-o că am ajuns. Îmi răspunde precizând locul în care se află.
Eram atât de fericită că ne întâlnim cu dânsa, încât am fost prima care a sărit să o pupe și să o îmbrățișeze.
 
    Am vorbit despre multe lucruri în mai puțin de două ore și am cunoscut-o și pe micuța dumneaei, Eli! Am îndrăgit-o de la primul contact. Este foarte frumoasă. În acest moment chiar îmi lipsesc amândouă... Sper că am să le întâlnesc cât de curând.
   După ce a luat sfârșit întâlnirea noastră cu diriginta, am mers să luăm prânzul cu Jay și cu încă doi prieteni ai lui. Eu nu am mâncat nimic, dar ei au mâncat două pizze, în schimb am băut o sticlă de apă plată pentru că era prea cald.
   Plimbându-ne pe acolo, am văzut un stand cu înghețată, mi-am cumpărat o înghețată. Am mers prin piață, am văzut niște cireșe mari și care erau atât de dulci. Yummy!! Apoi am mai băut o sticlă de suc natural. Ne-am urcat în autobuz. Bineînțeles că era și David care avea și un buchet de flori..."Hmm... Oare pentru cine?"
  
   Mă uitam foarte des în spate la David. Voiam să-l văd. Să văd dacă s-a mai schimbat. Evident că Jay a sesizat asta și mi-a spus în glumă, cred:
- Dacă te mai uiți în spate la ăla, îți dau un pumn de ieși prin geam.
- Nu mă uitam la el. (Mint eu)

După puțin timp, Jay observă același gest și mă mușcă de gât, încât îmi face ditamai semnul.

- De ce ai făcut asta?
- Știi prea bine!
- Dar nu mă uitam!
- Hai! Gata!

  Ajung acasă și îi povestesc mamei cu cine m-am întâlnit:

- Mami, ghicește cu cine m-am întâlnit!
- Nu stiu. Cu cine?
- Cu David!
- Așa și? Ați vorbit? V-ați salutat?
- NU!
- Fraieri!
- De ce?
- Să treceți ca unul pe lângă celălalt așa, deși nu ați avut nimic de împărțit...
- Știu ce zici, dar a fost alegerea lui pe care i-o respect.

"Nu poți începe niciodată un nou capitol dacă încă îl citești pe ultimul."