Greșeala care mi-a adus fericirea

Amintiri

  Alex este primul băiat cu care am stat mai mult, dar nu și băiatul la care am ținut cel mai mult. Nu are relevanță ce a fost, contează ce este, iar eu nu-l mai suport deloc pe tipul acesta. Și sunt sigură, de altfel, că el a avut o oarecare implicare în acel incident care mă privea direct pe mine.

   Am fost stupefiată când am văzut că se apropie de mine, dar mi-am menținut calmul continuând să citesc.

   Mă abordează:

- Ce faci?
- Citesc!
- Să știi că nu eu am trimis filmarea la Inspectorat...
- Nu mă interesează!
- Am aflat cine a fost!

  Mă ridic și plec hotărâtă, refuzând să-i mai acord atenția pe care nu o merită. Sunt ferm convinsă că a avut o mare importanță în această poveste, iar ceea ce mă irită este faptul că are maximul tupeu să se afișeze în fața mea. Ce credea că doborâtă fiind voi sări la el în brațe? Ce josnic! Un imatur care nu înțelege că vreau să-și vadă strict de viața lui.

  Ajung acasă intrigată de abordarea lui Alex și mă destind vorbind cu Jay. Îmi mulțumește cu patos pentru ceea ce am făcut pentru el, dar pentru mine a fost un fleac. Vorbim până târziu despre diverse subiecte, chiar m-a făcut să mă simt mai bine, mi-a furat în multe clipe câte un surâs. Mi-a povestit de relația lui care scârțâie și am încercat să-i dau sfaturi prin care ar putea să o facă mai bună.
 

    A doua zi pe la 12:00 primesc mesaj de la Jay povestindu-mi ce a pățit. Asta fiind sâmbătă. S-a trezit de dimineață ca să se ducă la antrenamentele iubitei sale și plănuiseră ca după să iasă împreună în oraș și să o ducă el acasă, însă după ce a terminat antrenamentul, aceasta a plecat acasă împreună cu instructorul ei și nici nu-i mai răspundea la mesaje sau la telefon lui Jay... Ce urât din partea ei... Nici măcar eu nu aș fi făcut asta, dar în fine. Jay nu părea dezamăgit. Mă gândeam dacă este cu adevărat bine sau doar e un introvertit. Încercam să deslușesc din vorbele lui. Ceea ce am dedus este că era cu adevărat bine. Spre seară mă anunță cu desăvârșire că fata aceea s-a despărțit de el, iar în următoarea secundă a pus poza de copertă la Facebook cu mâinile noastre și insista să dau un comentariu. Eu chiar nu am agreat despărțirea lor, chiar l-am făcut"fraier" că a renunțat la ea, dar el părea dezamăgit pentru că îi dădeam impresia că nu-l plac, dar doar mascam; evident că eram fericită că s-au despărțit. Acum știam că am mână liberă.

  Totul a început să facem niște poze de tip "cupluri" , dar noi nefiind, chiar el fiind cu ideea. Marturisindu-mi ulterior că atunci când făceam pozele în care ne luam de mână sau ne țineam în brațe, simțea cum inima vrea să se instaleze în inima mea.

  Eram așa de fericită, deja îmi imaginam relația noastră... Efectiv, eram în al nouălea cer. Mă făcea fericită atenția lui, respectul lui, felul lui de a fi cu mine! Chiar și-așa ca prieteni. Începusem să-l uit întru-totul pe David. Până într-o zi când i-a dat mesaj prietenei mele după o lungă perioadă de timp:

- Hei!
Evident că prietena mea l-a ținut în seen până i-am răspuns eu dacă să-i răspundă sau nu, iar eu i-am zis că mi-e indiferent, nu mă mai interesează de el. Am sfătuit-o să-i răspundă, dar nu să-l ia în serios.

- Hei!
- Ce faci?
- Bine, tu?
- Și eu bine. Cum mai ești cu băiatul ăla?
- Suntem bine, tot împreună.
- Adda? Ce mai face?
- Bine și ea.
- Mă bucur să aud asta.

Îl lasă în seen, pentru că noi trei eram cei mai buni prieteni, dar s-a destrămat totul când ne-am despărțit. A fost primul băiat pe care i-l prezentasem. Chiar am o relație deosebită cu ea. E precum sora pe care nu o am, chiar dacă ne despart mulți km.

În timpul ăsta eu eram cu Jay și făceam poze. Ne îmbrăcaserăm aproape la fel: el cu pantaloni și tricou army, eu pantaloni army și  cămașă kaki. Ne stătea așa bine...,iar pozele erau așa frumoase. Eram așa fericiți.

  Următoarea zi...urma să fie una minunată. Am avut un moment de intimitate, pentru că prietenul lui, George, nu a fost la liceu și nu a mai stat pe capul nostru, iar noi am stat mult timp singuri și împreună. Eram așa timizi și stângaci...

  Înainte să plec acasă m-a luat în brațele lui, mi-a luat fața în palmele sale și mi-a strivit buzele atât de puternic, încât mi-a eliberat fluturașii din stomac.

  Ajunsă acasă, încercam să-mi maschez emoțiile ca să nu-și dea seama mama, dar gândul meu îmi fugea numai la Jay și la sărutul pe care l-am avut în acea zi.