14.Sarutul.

229 16 6
                                    

  Nu stiam ce s-a intamplat.Jas era foarte tacut si trist.Se vedea pe fata lui ca are probleme dar nu stiam cum sa il intreb.Imi era frica ca nu va vrea sa imi spuna.Cu toate astea l-am intrebat:

-Jas...S-a intamplat ceva? De ce esti asa trist?

-Cum?! Nu,nu am nimic, doar ca ma simt putin...nu stiu...ciudat?!?

-De ce? Ce s-a intamplat?

-Pai,nu stiu cum sa iti zic.Imi e frica ca te vei supara pe mine.

-Nu conteaza! Spune-mi  ,vreau sa stiu.

-Pai...

 In momentul in care era pregatit sa imi spuna a inceput sa imi sune telefonul.Era de la spital.Trebuia sa merg sa o i-au pe mama acasa.

-Jas,scuza-ma dar trebuie sa plec la spital.

-Vin cu tine.Te duc eu.

-Ce dragut esti! Multumesc!i-am spus si l-am pupat de obraz.

 Am esit din casa si ne-am urcat in masina lui.Il tine-am de mana.Nu stiam ce a patit dar era deranjat de ceva.Drumul a fost destul de ciudat.El tot ofta si nu imi vorbea,fata lui era incruntata ,mainile lui erau reci si nu ma privea deloc.Incepuse sa imi fie frica,nu stiam ce a patit.Eram ingrijorata dar nu vroiam sa deschid acum subiectul pentru ca vroiam sa o duc pe mama acasa.Totusi asta era mai important.Am ajuns la spital.Am urcat scarile si m-am intalnit cu doctorul care se ocupa de mama.

-Buna ziua! Mama unde este? Pot sa duc acasa?

-Buna ziua! Da,dar mai intai trebuie sa vorbim ceva.

-Sigur.

-Urmati-ma va rog,dar fara domnul.

Am inceput sa merg dupa doctor dar inainte i-am facut semn lui Jasy sa ma astepte acolo.Am intrat in biroul doctorului.

-Uite care e problema,imi spuse doctorul,mama ta se simte mult mai bine acum dar imi e frica ca vor aparea niste complicatii in timp.Acum e in siguranta dar macar la doua luni trebui sa veniti la control.Stiu ca urmeaza acel proces cu tatal tau iar daca se va stresa mult cu asta nu e de  bine.Ai grija cum faci dar sa i-a pastilele astea in fiecare zi cand se trezeste!

-Bine.Multumesc domnule doctor.Acum pot sa merg sa o vad si sa plecam acasa?

-Da.

 Am iesit din acea camera si m-am dus la mama.Am intrat in camera si am vazut cum mama ma astepta sa vin sa o i-au din locul acesta.

-Buna,mama ce faci? Hai,plecam acasa.

-Oh,in sfarsit plec de aici.Stai sa imi i-au bagajul.

-Il i-au eu,a spus Jas intrand in camera.

-Oh ,dragule ce faci? Esti bine?

-Da,doamna.Hai sa mergem.

Jas a luat bagul mamei iar eu am luat-o pe  mama de mana.Am esit din spital dupa ce i-am multumit doctorului.Ne-am urcat in masina si am plecat.De data asta am stat langa mama in spate.Jas nu a vorbit deloc.Iar mama aproape adormise asa ca nu am deranjat-o cu tot felul de intrebari.

 Dupa un drum mai lung ca niciodata,parca am ajuns acasa.Am coborat din masina si i-am zis lui Jas sa vina cu mine.L-am luat de mana urmand-o pe mama.Am intrat in casa si am lasat bagajul jos.

-Darsy,am o rugaminte.Eu vreau sa dorm putin ,cand ma trezesc am sa fac ceva de mancare bine?

-Da mama,nici o problema vorbim dupa.Somn usor!

-Multumesc! Pa Jasy!

-La revedere,doamna!

 Mama s-a dus in camera ei si s-a culcat.Eu am ramas cu Jas,vroiam sa imi spuna ce a patit si de ce era asa.

-Hei,Jas putem vorbi putin?

Nu mi-a raspuns ci a plecat repede acasa.Nu am inteles ce s-a intamplat ii era rau sau ce?Am mers dupa el dar incuiase usa.Am inceput sa bat la usa si sa-l strig dar nimic.Am continuat sa fac asta vreo 10 minute dupa care am renuntat.L-am sunat de mai multe ori dar nu mi-a raspuns.Nu stiam ce sa fac.Cum sa dau de el? Unde e? Ce face? Ce s-a intamplat? Nu stiam nimic....Eram confuza si speriata.M-am dus acasa si am intrat in camera mea.Nu am facut zgomot pentru ca stiam ca mama doarme.M-am intins in pat si tineam telefonul in mana in speranta ca ma va suna si imi va spune sa merg la el.Dar nimic...Peste 30 de minute l-am sunat iar dar mi-a inchis.In cinci minute am primit un mesaj de la el in care imi spunea sa merg la el.Asta am si facut.In doua minute ii bateam la usa.Mi-a deschis usa si l-am vazut cu sange pe maini.Clar! Se taiase...Am intrat in casa si l-am impins pe canapea.M-am asezat langa el si i-am ridicat manecile.Era plin de taituri facut cam acum 30 de minute.Pe ambele maini avea numai taituri.L-am intrebat ce face si de ce a faucut asta si ce s-a intamplat dar nu mi-a zis.Se uita la mine cu ochii in lacrimi.Ne uitam unul la altul.Privirile noastre se intalnira.In acel moment nu am mai gandit si l-am sarutat.El a raspuns acestui sarut.Dupa asta zambea si isi trase manecile.

-Cat timp a trebuti sa astept ca sa faci asta...Cate nu am fauct penrtu asta!,imi spuse Jas uitandu-se la mine.

-Oh,Jas...Imi pare rau! Iarta-ma!

-Te-am iertat de mult,stai linistita.

-Si..totusi de ce ai facut asta?

-Pai din acesta cauza...Te iubesc dar mi se pare  ca tu nu faci la fel...ma simt singur si fara sens...

-Deci din cauza mea ,spus mai simplu?

-Pai...poate...

-Oh,imi pare rau!

-Stai linistita ,pana la urma si tu ai facut-o deci...

-Cam asa ceva...

 L-am sarutat inca odata si ma uitam la el cat de fericit era.Imi placea ca era asa dar nu imi placea faptul ca se taiat din cauza mea.Dar acum era bine si asta conta.

Ok ,ok ,ok stiu nu am postat de mulllllllttt muuuuuuultttt timp.Dar a fost vara ,vacanta si nu am avut timp.Imi pare rau! Am sa incerc sa postez mai des! Multumesc ca cititi!

        

        

''Sunt bine''...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum