Capitolul 13

1.4K 86 45
                                    

"il voi tine. Adica, il voi creste singura. Erik il va vedea, dar rar, asa ca nu ii va putea fi un tata mereu.", spune aceasta.

"nu il vei creste singura, suntem noi aici", spun eu mangaindu-i burtica.

"Multumesc mult.", zice ea zambind si stergandu-si lacrimile din ochi.

***

Era cam 10 dimineata, faceam paine prajita pentru fete. Eu si Alicia stateam in bucatarie, in timp ce celelalte fete dormeau.

"tu vorbeai serios aseara? Cand ai zis ca ma veti ajuta cu copilul?", intreaba aceasta dupa care bea o gura din ceai.

"Normal. Stii cat iubesc copiii, la fel si celelalte. Vom fi niște matuse de nota 10",ii raspund.Alicia incepe sa zâmbească.

"Neata fete.", spune Alexandra iesind din camera cascand.

"Buna dimineata", ii raspundem eu si Alicia.

Ale se aseaza pe scaun si se uita pe telefon, ceva normal. "Am avut un vis ciudat", spune ea.

"Ce anume?", o intreb razand.

"Nu l-am prea inteles. Imi apareau doar imagini, cu tine, Dalia si Alicia pe patul de spital.", spune confuza.

"Poate e un semn", spune Alicia. Eu si Alexandra am inceput sa radem. "apropo, azi mergem la copiii orfani, nu?", adaug eu intorcandu-ma inapoi la bucatarie.

"Da, adica eu vreau", raspunde Alicia. "si eu", continua Alexandra.

***

Stateam pe pat cu o fetita. O fetita de 10 ani, care e foarte matura. Vede lumea cu niste ochi cu care nu vad eu nici acum, la 20 de ani. Ma uimea cu fiecare cuvant pe care-l rostea. Avea un vocabular superb, pentru varsta ei. Adica eu la varsta de 10 ani, ma jucam cu păpuși si ieseam afara cu prietenii din vecini, iar ea are grija de ceilalti copii mai mici ca ea.

"Tu ai parinti?", ma intreaba Ashley, fetita de 10 ani.

"Da..", ii spun zambindu-i inocent. Mi-a povestit cum a ajuns aici, deoarece parintii ei au murit intr-un accident de masina cand ea avea 2 ani,iar bunica ei, care avea grija de ea pana la 5 ani, o batea, si ii facea foarte mult rau.

Fetele stateau si ele cu cate un copilas dragut. Dalia, stătea cu un bebelus de 6 luni, care a ajuns aici, pentru ca mama acestuia l-a parasit la spital după nasterea lui. Ce oameni.

Abia astept, sa am un iubit, si sa avem copii. Vreau sa adopt unul si sa mai fac doi. Nu-mi pasa sexul acestora, vreau sa ii iubesc, cum ma iubesc si parintii mei pe mine, adica mult, sa le dau ce isi doresc, dar cu o anumita masura. Sa le fiu prietena, mama, psiholog, orice vor ei. Vreau sa ii cresc bine, sa ii pot lauda, sa-i pot invata ce am invatat si eu. Normal, asta trebuie sa fac eu si cu viitorul meu iubit. Abia astept sa cunosc un barbat care sa ma faca fericita, sa ma iubeasca asa cum sunt, o ciudata,si sa-mi arate ca o face. Sa-i acord toata dragostea mea, sa-l iubesc mereu si oriunde. Sa ma trezesc in bratele lui. Si toate astea sa inceapa de la o intalnire.

Ar trebui sa incetez sa citesc carti de dragoste ar trebui sa termin cu visele, toti barbatii sunt doar niste nesimtiti, sau ma rog, astia din generatia mea asa sunt. Sper, sa mai fie cineva pe lumea asta, care sa nu fie asa cum sunt ceilalti, ci ca mine, un barbat care-si doreste sa fie iubit si sa iubeasca.

Dupa cateva zile

Stateam in sala de repetitii si ma uitam la Oriana cum isi repeta coregrafia solo. Imi place mult cum danseaza, adica are niste miscari creative și pline de viata.

Fetele erau jos, adica stati, nu intelegeti. Casa noastra a fost cumparata de banii mei stransi acum doi ani, cand am vazut-o pe un site. Terminasem liceul, iar eu cu fetele voiam sa incepem o viata 'noua' aici, numai ca nu aveam un loc in care sa locuim.

Eu pe parcursul anilor mei de minoritate, am strans o groaza de bani, si am decis sa cumpar casa aceasta, care e destul de mare, adica are doua etaje si nu era nici foarte scumpa. Un preț rezonabil. Teoretic, e casa mea, dar practic, e a tuturor.

Sala noastra de repetitii este la etajul doi, iar la etajul unu sunt camerele, cele doua băi,bucataria, sufrageria, deci tot. La parter, avem un cuier, bicicletele si o camera in care se afla hainele pe care le purtam la evenimentele importante,momentan acestea fiind, zile de nastere, revelionul, craciunul, deci haine elegante, pe care nu le-am purta zi de zi.

Stateam pe jos si ma concentram la miscarile Orianei, cand cineva inchide muzica.  Ne uitam si il vad pe Tae cum a inchis muzica. Cand l-am vazut, am alergat spre el si l-am imbratisat,destul de ciudat. Oriana era destul de confuza, dar cred ca era oricum fericita.

"unde sunt fetele? Si ceilalți?", intreaba Oriana stand cu mainile incurcisate in timp ce eu si Tae inca stam imbratisati. Ne-am despartit din imbratisare si ne-am uitat ambii la Oriana.

"Jos, in sufragerie", spune Tae zambindu-i vrând sa o imbratiseze. Oriana l-a luat in brate, iar dupa am coborat.

Cand i-am vazut am inceput sa zâmbesc, dar cineva lipsea, Jimin. I-am imbratisat pe toti dupa care i-am intrebat unde e Jimin.

"Sunt aici", spune Jimin iesind de la toaleta. M-am intors ca sa-l vad si l-am luat in brate si pe acesta. E ireal ce se intampla, nu? Adica eram in bratele unui superstar, si am imbratisat încă 6.

Ne-am asezat la masa, Oriana a mers repede sa faca un dus, pentru ca transpirase. Am comandat niste mancare de la japonezi. Din pacate restaurantul nu fac livrari, de aceea trebuia sa mearga cineva dupa ele. Am inceput sa vorbim despre cum vor sa-si decoreze casa, si cand vor avea urmatorul concert.

"Vom face o mica pauza, pana ne terminam treburile aici si mai ales, studio-ul, asta inseamna cam doua luni sau poate mai putin.",spune Namjoon.

Dalia statea intre mine si Jimin, iar in stanga mea era Tae. Am mai adus doua scaune din camere, pentru Hobi si Yoongi, din cauza ca  ne inghesuiam si nu mai aveau locuri.

Dupa cateva minute a iesit si Oriana din baie, imbracata in pijamalele ei. Deci ea nu avea sa mearga dupa mancare. Isi aduce si aceasta un scaun din camera mea si se aseaza langa Hobi.

Am inceput sa râdem, dar un apel ne-a deranjat. Am apucat telefonul, erau cei de la restaurant.

"Cine merge după mancare?", intreb eu deodata ce inchid.

Toti se uitau la mine.

Nu, nu, nu, nu vreau sa merg eu. Nu vreau sa stau in trafic, plus ca ar trebui sa merg singura. Sper sa nu merg singura oricum.

Cam atat si cu acest capitol. Nu uitati votul. Saptamana viitoare nu stiu cat de des voi posta, pentru ca am trei teze si va fi destul de greu, dar voi incerca sa postez. Kisses 💞

Love behind the Cameras ~Park Jimin~Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum