Am pierdut un prieten.
Am realizat că mi-am pierdut prietena aia, cea mai buna prietenă. Am crescut; am crescut alături una de cealaltă, dar odata cu înaintarea în timp, ne-am îndepărtat și ne-am apropiat de alte persoane, în care am zice ca avem sprijin.
Mi-am pierdut prietena.
Dar nu mi-am pierdut numai prietena. M-am pierdut și pe mine, pentru că odata cu ea, jumatate din mine este pierdută; plutește în neștire prin neant, sperând ca un suflet, un alt suflet, să o pescuiască, dar mai întâi să și-o dorească. Să aibe grijă de sufletul meu.
Am pierdut o prietenă.
Dar poate...
Aș primi ceva în schimb?
Câștig ceva prin asta?
Ori e doar o încercare. O luptă. O demonstrație. O pedeapsă...
O dezamăgire
CITEȘTI
Jurnalul unei Adolescente
Short Story"Totul este asa ciudat! Este ciudat cum incercam majoritatea sa ne remarcam prin gesturi nesabuite,cum incercam sa facem din nefiresc ceva firesc... sau poate eu sunt ciudata si gresesc ca incerc sa ma mentin la stadiul de firesc si sa fiu normala."...
