- Cât de întortocheate sunt toate ideile. Câte idei, câte gânduri, câte chestii de reținut.
- Nu sunt chestii. Sunt vise. Fac parte din mine. Sunt vii. Așa cum încerc și eu să fiu.
- Sunt multe. Prea multe.
- E bine. Altfel am să mă plictisesc.
- Sunt prostii. Copilării.
- La fel ca și tine.
Tu ești vocea subconștientului meu. O copilărie. Mă ții de vorbă, ca să nu mă plictisesc. Căci dacă mă plictisesc, îmi amintesc de el. Tu ești bun, dar faci pe durul. Ești o prostie, ce izvorăște din adâncul suferinței mele. Tu ești constatarea a ceea ce am greșit. Tu ești ce vreau să cred, dar nu pot. Iar cum nimic nu e imposibil, atunci când există voință, denotă că de fapt nu vreau să cred. Tu ești ceea ce nu vreau să știu, pentru că ceea ce nu știi nu te afectează, însă îți trezește suspiciuni. Tu ești o suspiciune de-a mea. O prostie, cu care tot conversez. Tu ești nimic, de fapt, un nimic neobosit, cu o voință de fier. Ești nimic, pentru că eu vreau să fii nimic mai mult decât o idee. Să fii nimic, să pot spune că am probleme cu nimic. Să pot crede că nu am probleme, probleme de conștiință. Probleme cu tine. Căci, cum ai fi nimic, iar eu am probleme cu tine, dar nu poți avea probleme cu nimic, atunci nu am probleme. Și sunt un om liber, împăcat cu sieși.
- Dar eu...
- Tu nimic. Tu ești parte din mine, iar eu am grijă să ai grijă de mine. De sănătatea mea. De sănătatea mea mintală. Ești nimic mai mult decât eu, iar eu sunt nimic în comparație cu destinul nostru.
Înnebunesc?
CITEȘTI
Jurnalul unei Adolescente
Historia Corta"Totul este asa ciudat! Este ciudat cum incercam majoritatea sa ne remarcam prin gesturi nesabuite,cum incercam sa facem din nefiresc ceva firesc... sau poate eu sunt ciudata si gresesc ca incerc sa ma mentin la stadiul de firesc si sa fiu normala."...
