- Ah. Acum am ocazia să mă iau de tine. Ce a fost cu scrisoarea aia?
- Ce scrisoare? Aaa. Ideea ăstuia. M-a băgat și pe mine, așa... Ca să nu fie singur în asta.
- Mi-a zis că l-ai ajutat. Și că tu ai semnat.
- Pai da, eu am semnat. Voia de mult sa o facă. A facut-o atunci că prinsese momentul. Voia să o facă cu o zi înainte. Atunci când voi erati în statie. Așa am făcut toți.
- Ce cretini sunteți. De ce? Nu e de ajuns că e oricum pămpălău? Credeți că l-ați ajutat?
- A fost așa... Am vrut să-i facem o glumă.
- De ce?
- Nu e un motiv anume. Așa facem noi. S-a mai și supărat după pe noi.
- Îl inteleg de ce s-a supărat. L-a deranjat.
Și pe mine m-a deranjat.
Mult.
Pe mine chiar m-a afectat.
Glume de rahat.
Dar asta e. V-ați distrat.
Amuzanților. Încă imaturi. E bine că vouă orice vi se pare o glumă.
Atunci m-ai dezamăgit, frate.
Și cu sarmalele m-ai dezamăgit. Voiam să ai dreptate.
CITEȘTI
Jurnalul unei Adolescente
Short Story"Totul este asa ciudat! Este ciudat cum incercam majoritatea sa ne remarcam prin gesturi nesabuite,cum incercam sa facem din nefiresc ceva firesc... sau poate eu sunt ciudata si gresesc ca incerc sa ma mentin la stadiul de firesc si sa fiu normala."...
