Capitoul 3

293 84 8
                                    

  Mama îmi spunea mereu că uneori se întâmplă evenimente rele pentru ce noi să putem fi mai fericiți pe viitor. Dar eu nu cred că suntem întotdeauna capabili sa înțelegem cum acel sau acest eveniment din viața noastră ne va putea schimba viitorul.
Cu toate acestea,se întâmplă adesea că încercările cele mai dificile din viața noastră să ne pregătească pentru ceva incredibil sau magnific.
Sinceră să fiu,habarnuam ce o să mă aștepte pe viitor însă îmi este foarte greu fără mama,și fără el.
Am un tată perfect,care încearcă mereu să își facă cât poate mai bine datoria de părinte,însă nu poate ține și locul mamei...

-Anna?!Ești bine?aud vocea tatei din baie.
-Da,sigur,îmi șterg grăbită lacrimile și îmi ascund mizeria în dulap.Arăt groaznic dar sper că tata să nu observe asta.
-Bună,deschid ușa încet și încerc să schițez un zâmbet.
-Bună,zice el gânditor.Anna din nou îți faci rău?mă întreba crunt uitându-se direct în ochii mei.
Nu pot să îi ascund nimic,mereu orice aș încerca să fac,sunt prinsă.
Încep a izbucni în lacrimi și îl imbatisez lipsindu-mi capul de pieptul lui.
-Sunt o ratată,am pierdut tot ce am avut mai drag în viața,îmi este foarte greu să uit tot ce s-a întâmplat.
-Anna,dragă mea,pentru a trăi o viața deplină și pentru a fi cât mai fericiți posibil,avem nevoie de schimbări.Viață e în mâinile tale.Numai tu decizi ce va fi. Asigura-te că mereu asculți ceea ce îți spune inima.Și te rog din suflet să încetezi din a te mai răzbuna pe tine însăți, nu tu ești de vină pentru cele întâmplate. ,,Tata", un cuvant a carui pronuntie este de scurta durata insa de insemnatate vesnica. Dupa moartea mamei nu a mai incercat sa isi gaseasca fericirea nicaieri. Zambetul lui a atarnat de lucruri simple si linisitoare, printre care si predispozitia mea.
Îmi desprind capul încetișor de pe pieptul lui și rostesc ușor:
-Tată,ești tot ce mai am,îmi cer scuze că poate te supăr dar chiar încerc să uit și defiecare dată eșuez.
-Anna,ce zici să ieșim noi doi la o înghețată și să destainuim amintiri,poate așa o să te descarci și tu și o să te simți mai bine.
-De acord!

Prin ochii luiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum