Capitolul 9

60 14 1
                                    

Macarbu și sobru era
Gândul de al îndepărta.
Poate că iubirea nu ne definea
Dar o corelație tot există.
Soluționată mereu prin tăcere
Gândirea mea a lăsat-o pe a lui la putere.
Crede-mă că nu spun nimic greșit,
Doar că un nod îmi cam stă în gât.
Eu mereu tăceam
Când octavele lui urcau,
Mereu dreptate îi dădeam
Știa că făceam asta pentru că îl iubeam
În nici într-un caz că nu gândeam!

Eram așa perfecți si ideal definiți unul altuia.
Mergeam ore în șir prin parc plimbându-ne,  râzând și vorbind despre viitorul nostru împreună, visul în care vom fi amândoi la casă noastră împliniți si fericiți.
Era o dragoste orbească care îmi copleșise într-un mod misterios fiecare bucățică din inima mea.
El mă definea cel mai bine, fiind perfecțiunea imprefectiuni mele.

Prin ochii luiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum