Vei reuși să îmi asamblezi inima?

Capitolul 7

Dada Pov

-Taehyung nuuu!

-Ai fost doar o glumă!

-Adică nimic nu a fost real?

Îl întreb eu cu lacrimi in ochi. 

-Credeam ca ești mai bună de atât, normal chiar crezi ca vreun bărbat normal se va uita la tine vreodată.

Taehyung spune și începe să râdă. Se apleacă, mă prinde de față și țipă

-Ești doar o ușuratică, cu care mă pot juca oricând, ești penibilă.

Ochii mei s-au mărit la auzul acestor cuvinte. 

-Sehun nu s-a înșelat în privința ta, meritai să fi lăsată.

Spune și pleacă trântind ușa în spatele lui. Eu încep să plâng și să mă rezem de perete. Mă uit la degetul meu  și observ că nu mai aveam niciun inel pe el. Încep să plâng și mai tare astfel privirea fiindu-mi încețoșată. Mă așez pe podea și încep să dau cu pumnii în ea. Toți m-au părăsit. De la părinții mei până la cei mai buni prieteni. Dar persoana care m-a facut să mă simt ca un nimic a fost Taehyung.  "Ești doar o ușuratică"  "Crezi că vreun bărbat normal s-ar uita la tine? "

Cuvintele lui erau adevărate. Nimeni nu s-ar uita la mine. Mă ridic de pe podeaua rece și udă din cauza lacrimilor mele. Afară era o furtună dar asta nu m-a oprit, am deschis ușa și am inceput să alerg. Nu am vazut când culoarea semaforului s-a schimbat și o mașină s-a izbit de mine.

*Craaaaaassshhh*

Tot ce mai puteam vedea erau luminițele amețitoare ale ambulanței însotite de sirena enervantă care îmi zgâria creierul. Iar lângă mine se afla un înger, arăta ca Taehyung, acesta mă atinge și dintr-o dată devin un înger. Încep să zbor deasupra Seoul-ului și vad o persoană cunoscută. Era Sehun, ținea în mână o fotografie cu noi și plângea. Îi ating umărul dar nimic. Probabil sunt doar un spirit neajutorat căruia nu i s-a oferit iubire. Sehun tot plângea și printre suspine a spus

-Dacă știam că eu eram iubirea ta adevărată, singura persoană care nu te-a abandonat, aș fi stat lângă tine, nu aș fi fost un idiot care ar fi pariat ceva, și te-ar fi rănit doar pentru un simplu pariu.

Acestea spuse el începe să plângă și mai tare. Mi se rupea sufletul. Îngerul Taehyung își pune mâna pe umărul meu și îmi spune

-Dada trezește-te!

-Cum adică să mă trezesc?

-Tu și Taehyung ați fost făcuți ca să fiți împreună deoarece el-

Îngerul nu termină și dintr-o dată simt cum o pernă îmi atinge fața. Mă uit să văd cine a aruncat-o și îl văd pe Taehyung care râdea. Mă uit în jur și văd că eram în camera mea dar nu știam cum a ajuns Tae în ea. Mă uit la el și îi spun

-Cum ai intrat în casă? 

-Păi am o copie a cheilor tale.

Îmi spune acesta simplu ridicându-și umerii ca un copil mic. Mă duc și îl pup pe obraz. Mă ia în brațe și mă duce în bucătărie. Se pare că el pregătise masa. Când să gust din mâncare acesta îmi dă peste mâna și îmi bagã ceva pe gât. Aparent era ceva otravă.

Mă trezesc țipând. Aparent toate astea au fost niște vise. Mă uit la ceas, era ora 4 a.m ar trebui să mai dorm dar degeaba nu mai puteam. Stau în pat, până când mă uit din nou la ceas. Era ora 7 a.m. Mă pregatesc și mă duc la Tae acasă. Chem un taxi, mă sui în el și astept sa ajung la destinație. Îi dau banii șoferului și introduc codul. Porțile mari și negre se deschid lăsându-mă să intru. Ciocănesc iar când Tae deschide ușa rămân surprinsă. Era roșcat. Mă mai uit odată crezând că iarăși visez dar de data asta nu. Totul era real. Tae era.... roșcat. Mă intreb oare cum s-a întâmplat asta. Când intru în casă îi văd pe Hoseok, Yoongi, Jungkook, Jimin, Jin și Namjoon dormind pe jos toți având câte o culoare diferită în cap. Omo ce s-a întâmplat aici?

Taehyung Pov
Eram în lumea viselor când aud soneria. Mă scol leneș din pat și deschid ușa. Aish, am uitat am vorbit cu băieții să ne întâlnim. Ei au intrat peste mine în casă și s-au pus pe canapea. Aveau o sacoșă cu ei. Când m-am uitat în ea am vazut 7 vopsele de păr. Mă uit nedumerit la ei iar aceștia îmi spun:

-Avem nevoie de o schimbare, vom extrage un bilețel iar culoarea care ne va pica o vom avea în cap.

Lui Jungkook i-a picat roz, lui Jimin galben, Lui Namjoon un fel de șaten spre blond, lui Yoongi șaten, lui Hoseok negru spre mov iar lui Jin negru ca tăciunea. Când am extras bilețelul am rămas surprins. Mi-a picat roșu. În viața mea nu am fost roșu chiar vreau sa văd rezultatul. Ne aplicăm vopsele și așteptăm. În timpul ăsta Yoongi a adormit iar noi l-am desenat pe față.
Când s-a trezit a început să strige la noi dar spre mirarea noastră nu ne-a omorât.

După 30 de minute ne spălăm și uscăm. Era momentul mult așteptat. Arătam....bine. Nu a fost o idee așa de rea. Am început sa bem cu toții câteva sticle de soju adormind într-un final pe canapea și respectiv pe podea.

Dada Pov
-Ieri când te-am vizitat erai șaten. Cum ai ajuns roșcat?
Îl intreb eu încă surprinsă. 

-Poveste lungă.

Îmi spune el zâmbind. Acesta își pune sacoul pe el și iese din casă urmat de mine  pentru că astăzi  avea filmări. Ajungem pe platoul de filmări și acolo ne aștepta o femeie cam de 23 de ani. Avea un ecuson pe care scria 'Jennie'. Se uită la noi mai bine zis la Tae, se ridică de pe scaun si  se prezintă

-Bună, mă numesc Jennie. 

-Im Dada.

-Bună eu sunt Kim Taehyung.

Dăm mâna cu ea și eu mă duc la locul meu. Adică într-un colț uitându-mă în toate locurile descoperite prin care poate intra oricine care nu este autorizat. Cât stăteam și mă uitam prin platou, pe la ferestre și uși o văd dintr-o dată pe Jennie cum se lipește de Taehyung ținându-l de mâna. Mă simt de parcă vreau să ard pe cineva. Îmi controlez emoțiile și îmi concentrez atenția pe altceva. Aud un zgomot puternic.
Pe platou intrase o doamnă cam de 40 de ani. Aceasta vine la mine și îmi dă o palmă. 

-Im Dada cum îți permiți să vii să mă umilești?

I-am recunoscut vocea... Era mama mea...