Vei reuși să îmi asamblezi inima?

Capitolul 9

Dada Pov
Mergeam cu Tae de mână printr-un parc. Acesta se oprește și aleargă spre un copac. Se pune în fund rezemându-se de scoarța acestuia. Eu mă duc lângă el punându-i capul pe umărul lui. 

-Dada vrei sa știi o poveste?

Eu dau din cap. 

Taehyung Pov
~~~Flashback~~~acum 12 ani~~~

-Mami hai în parc!

Îi spun eu sărind. 

-Desigur scumpule.

Îmi spune râzând  de modul prin care îmi afișam entuziasmul. Aceasta mă ia de mână și mergem împreună în parc. Vreau să mă duc la copacul meu preferat și văd o fetiță frumoasă, cu părul șaten spre negru, ochi verzi, buze rozalii, îmbrăcată într-o rochiță roșie cu buline negre. Aceasta stătea sprijinită de scoarța copacului plângând.  -
-Bună, ești bine?

-Da...  Îmi spune aceasta printe suspine. 

-Mă numesc Taehyung, vrei sa fim prieteni?  
-Sigur. Îmi spune ea zâmbind.

O iau de mână și plecăm la tobogane. Eram foarte fericit pentru că ea îmi devenise cea mai bună prietenă. Zilnic ieșeam afară. Într-o zi amândoi am scris pe scoarța copacului care ne-a adus împreună ' TxD'. Totul era frumos doar că odată am chemat-o afară dar ea nu a mai venit. Stăteam  sprijinit de copac amintindu-mi de ea. Atunci realizasem că niciodată nu am știu cum o cheamă. M-am holbat la scoarța copacului lacrimi începând sa cadă pe obrajii mei.  'TxD'. Anii treceau iar nu mai apărea.

~~~Flashback~~~End~~~
-Mereu am vrut să o mai văd măcar odată dar se pare că ea m-a uitat. Îi spun eu trist.

-Așa că de-aici a început totul poate într-o zi o voi vedea.
Dada Pov
Nu se poate.... El.. El era băiatul care m-a făcut fericită. Lacrimile au început să îmi inunde fața.

- Ce ai pățit?  Mă întreabă Tae panicat. 

-Tu.... tu.... tu ești acel băiat... Îi spun eu vocea tremurându-mi.

~~~Flashback~~~Acum 12 ani~~~
-Prințesă îmi pare rău dar trebuie să merg înapoi la companie, pentru că ceva a intervenit.

-Îmi spune tatăl meu.  Normal că a apărut ceva, mereu apare, uneori uită de mine și de mama. Serviciul lui este mai important. 

-Tati, dar ai spus că astăzi va fi ziua noastră, doar noi doi.

Îi spun eu abținându-mă să nu plâng.

-Știu îți promit că mă voi revanșa. Îmi spune și mă pupă pe frunte.

Eu m-am așezat la scoarța unui copac plângând. Dintr-o dată am simțit ceva pe umărul meu. Am tresărit, m-am uitat și am văzut un băiețel cu părul șaten, îmbrăcat într-o salopetă albastră.

-Bună ești bine?  Mă întreabă acesta. 

-Da...  Îi spun eu începând să plâng din nou. 

-Mă numesc Taehyung, vrei să fim prieteni?  
-Sigur. Îi răspund eu.

Zilele treceau iar eu și cu Tae ieșeam mereu afară. Pot spune că el îmi era cel mai bun prieten. Dar când am împlinit 13 ani a trebuit să ne mutăm din cauza serviciului pe care îl avea tatăl meu. În urmă cu o zi înainte de plecare l-am chemat pe Tae și ne-am scris inițialele pe scoarța unui copac, mai bine zis pe copacul care ne-a unit. Încă îmi amintesc, înainte să plec din acel parc l-am pupat pe Tae pe obraz plecând și spunându-i

-Tae îmi ești cel mai bun prieten, mulțumesc.

Acesta doar mi-a zâmbit și a plecat acasă. Pe drum eu plângeam gândindu-mă cum îmi va fi viața fără el. Următoarea zi am plecat 'Îmi pare rău Tae'...

~~~Flashback~~~End~~~

Îi spun lui Tae. Acesta era șocat exact ca și mine. Îmi șterge lacrimile și începe să plângă de fericire. După atâția ani am ajuns împreună cu el, stând sprijiniți de copacul care ne-a unit. Acesta mă săruta dulce. Rupe sărutul și mă îmbrățișează. Îmi șoptește la ureche

-Te iubesc. 

-Și eu.

Îi răspund eu pupându-l pe obraz. Ne ridicăm și plecăm ținându-ne de mână. Ajungem în fața casei mele. Acesta mă săruta și îmi spune

-Noapte bună Dada.

Și pleacă eu îi fac cu mâna și intru în casă. Mă duc în camera mea deschizând noptiera. Iau o fotografie cu mine și cu Tae de acum 10 ani. 'Nu te-ai schimbat deloc, tot același idiot pe care îl iubesc ai rămas' Pun fotografia la loc punându-mă la somn.

Taehyung Pov
Ajung acasă ducându-ma la balcon admirând stelele.  'Dada ai rămas la fel, aceași fată care mi-a furat inima' Spun eu privind visător cerul. Aud soneria și mă duc jos întrebându-mă cine poate fi la ora asta. Când deschid ușa am parte de o surpriză.  Era... fosta mea iubită? 
O invit in casă. Ea m-a îmbrățișat și a început să plângă. Eu stăteam ca o stană de piatră uitându-mă la ea. Acum nu mai are vreun efect asupra mea.

-Îmi pare rău Tae, îmi pare foarte rău.

Eu doar stau serios privirea mea înghețându-i sufletul.  Aceasta scoate un test de sarcină care arată 2 liniuțe. Adică pozitiv. Simt cum pământul îmi fuge de sub picioare. O lacrimă îmi curge. E posibil să fie însărcinată cu....mine? 

-Tae hai să fim din nou împreună, să ne căsătorim si să ne facem un viitor. Îmi spunea ea zâmbind. 

Eu încă eram șocat. Mă pun pe canapea masându-mi tâmplele. Aceasta îmi  aduce un pahar cu apă. Îl beau începând să mă simt amețit. În loc de fața ei vedeam fața lui Dada. M-a luat valul și am început să o sărut sălbatic. Ea punându-și mâinile pe după gâtul meu, încolăcindu-și picioarele pe după talia mea. Eu o iau pe sus duncând-o în camera mea.

( Vă puteți imagina ce urmează 😏)              
Următoarea zi mă trezesc cu o durere de cap. Simt o greutate pe pieptul meu. Deschid ochii și o văd pe fosta mea iubita stând cu capul pe mine. Încerc să îmi amintesc ce s-a întâmplat. 'A venit aseară la mine, mi-a arătat un test de sarcină, mi-a adus un pahar cu apă și după... ' Oh nu... Te rog spune-mi că nu. Mă uit sub pătura și coșmarul mi se adeverește. Mă dau jos din pat îmbracăndu-mă,ducându-mă în bucătărie. Văd pe masa un pliculeț care cred ca erau droguri. Deci de-asta am început să îmi imaginez chestii. Cum îi voi explica Dadei asta? Îmi pun mâna în cap trăgându-mă de par. Gândurile mele sunt întrerupte de soneria care indica că cineva era la ușă. Deschid ușa și o văd pe...