Perspectiva lui Sasuke
Eram la petrecerea de la nunta Hinatei si a lui Naruto. Muzica se auzea tare, iar lumea dansa fericita in mijlocul salii uriase. Nu vroiam sa recunosc, dar eram putin gelos pe Naruto, pentru sotia lui si pentru copilul pe care o sa-l aiba impreuna. As fi dat orice pentru un copil, dar razboiul nu era prea prielnic pentru un nou-nascut.
Ochii mei erau atintiti pe frumoasa mea logodnica, ce arata ca un inger trimis pentru a-mi readuce fericirea si a ma scapa de intunericul ce pusese stapanire pe inima mea.
-Iubitule, vad ca esti cam abatut in aceasta seara. Ce s-a intamplat? Ma intrebase micuta mea printesa.
-Sunt bine. Doar putin obosit. Doar atat.
-Nu incerca sa ma minti. Stii doar ca te cunosc prea bine ca sa ma las pacalita.
Nu i-am raspuns. Nici eu nu stiam de ce eram suparat.
Aceasta ofta si se declara invinsa. Incapatanarea mea poate face orice.
-Mai bine hai la tine acasa. Sunt sigura ca ceilalti se vor descurca fara noi. Propuse rozalia.
Am afirmat. Sper ca Naruruto sa nu mi-o ia in nume de rau, dar nu imi trebuia nici o petrecere acum.
Ne-am imdreptat incet spre casa mea in linistea noptii, disturbata doar de cantecul aronios al greierilor micuti.
Am intrat in casa mea si imediat ma simt impins in perete de catre Sakura si sarutat animalic, nemaiasteptand permisiunea ca sa-si vare limba in lacasul meu umed. Cu siguranta a devenit mai puternica.
Nu vroiam sa se mai termine acest moment special, ce imi trimitea fiori pana in adancul sufletului, dar cu un efort supraomenesc am indepartat-o, ca si cum mi-as fi smuls singur o bucata din inima.
- Ce faci? Am intrebat-o nedumerit.
- Nu mai pot, Sasuke! Suntem impreuna de cateva luni, in curand o sa ne logodim, nu mai pot sa astept! Te vreau in mine! Vreau sa avem un copil impreuna, caruia sa ii oferim toata iubirea noastra si sa-l privim cum creste. Vreau sa facem dragoste. Acum.
In acel moment am simtit cum mi se topeste corpul, dar la gandul ca trebuia sa o refuz am simtit cum mii de cutite imi injunghie inima, dupa care este rupta in bucati minuscule, apoi reasamblata doar pentru a se repeta actiunea.
- Imi pare rau, Sakura. Imi pare atat de rau, dar e prea devreme. Razboiul bate la usa si in niciun caz nu pot sa te las pe tine sau pe copilul nostru sa fiti raniti. Acum nu e momentul pentru sex.
- Sex? Sasuke, eu vreau sa facem dragoste. Pentru tine e acelasi lucru? Eu te iubesc, Sasuke! Asta inseamna dragoste. Doua persoane care isi contopesc trupurile, cat si sufletele. Tu nu ma iubesti?
Am tacut, privind micute lacrimi ce se formau in ochii ei de smarald, gata sa cada. Fiecare lacrima de a ei insemna un cutit in inima mea. Dar nu puteam sa risc sa o ranesc si sa o pierd.
Ma privi dezamagita, cu o urma de dispret, apoi se indeparta usor de mine si incepu sa fuga.
Nu puteam sa o las sa-mi scape. Nu din nou. Am suferit dupa ea, in fiecare zi petrecuta cu Orochimaru.
Poate ca nu o sa fie atat de rau sa avem un copil. Eu si cu Naruto am putea sa le protejam pe Sakura si pe Hinata impreuna cu copiii. Poate asta era golul din viata mea ce trebuia umplut.
Fara sa mai stau pe ganduri am iesit din casa fugind dupa Sakura. Deja incepuse ploaia, dar nu era furtuna. Doar picura putin. Dar aerul era indeajuns de rece pentru a putea provoca o raceala. Trebuia sa imi gasesc rozalia. Rapid.
