No lies between us

11

Următoarea zi a trecut ușor după niște stres și bătaie. M-am luptat cu unul care nici nu știu cum a trecut la runda a 2-a și m-am îndreptat fericita spre vestiare.Mi-am strâns lucrurile și am zis ca fac un dus acasa.
La ieșire am fost prinsă de doua mâini gigantice.
—Ce nai-
—Salut prințesă!
—Lasa-ma! Nu ma mai atinge in viața ta sau îți tai degetele! Vorbeam cag se poate de serios , pentru ca tipul asta, verisor sau nu, a supărat-o rău de tot pe Kat asta noapte!
—Uite , am venit sa-mi cer scuze.Nu va vreu pe nici una dintre voi pe conștiența.Imi oare rău pentru ce am făcut, și dacă nu ma ierți e OK.
—Nu, n-am chef..ufff...OK . TE IERT...Dar lasa-ma in pace , pe mine și Kat!
—Ok Ok!!! A făcut o fața super ciudat și m-am îndreptat spre camin.
Am luat un pas vioi pentru ca abia așteptam sa o vad pe Kat intr-o forma mai buna.Am roșit când m-am gândit la ce mai voiam....Doamne nu trebuia sa ma gândesc la asa ceva!!!
Când am intrat in apartament , jumătate era in construcție și era PLIN de oameni care făceau apartamentul...Kat??!!!!
—Buna, pot sa intreb unde e Katarina? Eu și ea locuim aici.
—A CERUT MODIFICĂRI! NOI LE FACEM!
—Haha..mulțumesc.
Cred ca am surzit după ce bărbatul ala mi-a răspuns cu nefolos la întrebare și mi-a zbierat in ureche.
M-am uitat confuza in jur și am văzut ca schimba și usa de la intrare. Era una cu cod și card.Wow...Kat...s-a gândit la tot.UFFF.Unde eee???? Poate la stadion?Dar e imposibil s-o găsesc acolo ! Poate...la bibleoteca!
Dintr-o data am simțit din spate doua mâini pe lângă mine și un corp pe care îl Cunoșteam prea bine! Al Katarinei.M-am întors și m-am uitat la ea , apoi am luat-o in brațe.
—Hai sa mergem de aici, ce zici? Vor termina pana diseară construcțiile, e OK!
—Hmmm...dacă zici tu , atunci bine, ce facem pana atunci?
—Am o idee!!
Și asa am ajuns sa stam in bibleoteca și sa ne facem temeleeee...Yei!Poate ca speram eu altceva.Mi-era dor de ea și îmi vreau recompensele pentru ca am trecut de ambele lupte!!
M-am pus lângă ea și am deschis caietul. Am terminat aproape tot in câteva minute oricum și nu mai puteam...am devenit al naibii de perversa! Dar și ea era!Nu e nimic rău in asta!
Mi-am pus mâna pe picior și mi-am strecurat-o pana pe piciorul ei.Ea purta uniforma, cu fusta , iar eu treningul de după concurs.Niste pantaloni roșii , largi și un tricou negru, strâmt. Am ajuns aproape de...
M-am uitat la ea cum privea spre tavan , toată roșie și își musca buza de jos....I-am găsit punctul slab..locurile populate de oameni!
Când am ajuns sub chiloți ea și-a pus mâna pe încheietura mea și m-a oprit.
—Te rog...nu aici...
M-am întins spre ea și i-am șoptit fără nici măcar o a doua gândire...
—Dar acasa sunt bărbații aia..și nu mi-ai dar nimic ca am trecut luptele cu succes..
Atunci s-a ridicat brusc , atragând atenția la toată lumea și mi-a dat o privire ca in primele zile când ne-am cunoscut.
—Nu mai am chef.Plus ca am terminat.
—Unde te duci!?!
—Nu e treaba ta , asa-i?!
Ba era treaba mea! Ce naiba! Poate ca am întins firul prea mult cu ea...poate chiar nu voia...poate ca doar eu eram cea..ciudata..Nu trebuia sa o forțez.Ce sa fac!?.....