No lies between us

27

Un sărut moale și clad m-a trezit tot cândva noaptea. Era Katarina..era chiar lângă mine și și-a întins gâtul spre mine.
—Shh... mi-a pus degetul la gura și a făcut un semn spre spate , sa fiu atenta , Amanda dormea.
Ea s-a suit cumva pe mine și ma săruta cu pofta.Mainile ii erau ambele sub mine, ma ți ea de spate. A început sa-și folosească limba..totusi nu mirosea a nimic. Iubesc sa o miros , dar probabil e de la aerul de aici și nu avea parfum pe ea.
Oricum fata asta chair ma excita acum și nu ar trebui! Am tras-o spre mine dintr-o data și mi-am dus buzele la urechea ei.
—Stop...e și "ea" aici.
—Imhm.... doar încă umpic...
S-a întins spre mine și ma săruta de parca ar fi ultima data când o făcea. Mâinile ii erau acum pe sânii ei , iar eu o trăgeam spre mine.
Am auzit-o pe Amanda cum se mișca și s-a dat jos de pe mine.
—Ma duc sa ma ușurez, vin repede, nu-ți face griji... culca-te.
Voiam sa aștept după ea , dar nici nu știu cum...pur și simplu am adormit. Dimineață era doar Katarina...Amanda era plecată...
Ma durea capul ca dracu....
—Kat? Cât e ceasul?
—Umhhh... s-a fâțâit prin pat și a ajuns la o busola cu ceas. Eeee... și-a mijit ochii. Vezi tu!
Mi-a azvârlit-o și era doar 5:40.
—Unde e Amanda? E 5 , aproape 6 dimineața!
—Habar n-am.. se ridica in fund, bea niște apa și mi-o întinde și mie. Eu am refuzat-o.
—Hai ca-ți fac eu un ceai sau o cafea...ce preferi?
—Cafea.
Părea extenuată. După o singura zi. Poate ca nu trebuia sa ma trezească si sa ne distram vre-o ora..
Am chicotit și am pregătit doua cafele aburinde.
—Nu știu ce e cu mine...
—Lasa...îți revii de la cafea. Aveai cam multă energie aseară.
—Cum adică?
—Pai sti tu...
—Pai , NU ȘTIU "EU".
Se uita la mine ca la o maimuța.
—Amanda dormea și tu te-ai suit peste mine?!
—Ce? Nu? Eu am dormit cumva și m-am trezit fix in aceeași poziție. Plus ca mi-as aminti.
—Atunci pe ci-...bestie a nopții??
—In niciun caz.. dacă intra nu mai erai aici nici tu nici eu...Oh doamne...
S-a prins cu degetele de frunte , in semn ca a realizat ceva , de rău.
—Ii rup degetele... murmura ea.
—Ce?? Kat... hei...
—Ce nu înțelegi? Putea să-ți facă orice.. dar a făcut asta, in semn de război cu mine. NU exista bestie a nopții... nu exista...
—Vrei sa spui ca...-
—A inventat Amanda totul...aseară...uite eu dormeam buștean și ea are abilitați ca noi, se folosește de iluzii.
Atunci mi-am dat și eu seama... am avut un gust amar in gura. Chiar mi-a plăcut... tot ce mi-a făcut... doar ea și eu știm. Kat dormea. De aia era încă beton de bezna. Sa-și folosească trucurile murdare mai ușor. O detest.. dacă făceam mai mult. Dacă as fi lăsat-o sa facă mi mult. Ce naiva sunt. Și vocea ii suna ca a lui Katarina..
—Hei, Caroline...
—Hm!? M-a scos din micul meu gand..
—Ce ai făcut? Ce ți-a făcut?
—E nedrept fata de tine!
    Ea s-a uitat intr-o parte. Nu mai vrea mi se uite in ochi.
—Hey... uite.Imi cer scuze..serios..
  Katarina nu spunea nimic..dar părea furioasa. Pe mine sau Amanda..sau pe ambele. Regret , dar chiar credeam ca era ea.
   Era un baiat din clasa mea in trecere pe aici. Am văzut ochii ei putin umezi și s-a ridicat. A zbierat spre baiat. L-a întors și l-a....l-a sărutat.
   El avea o expresie care arată confuzia la un procent uriaș. S-a uitat stânjenit la ea și i-a zis ceva. Ea venea furtunoasa spre mine, cu lacrimi in ochi...